bâtlan alb definitie

22 definiții pentru bâtlan alb

bâtlán sm [At: CANTEMIR, IST. 34 / V: băt-, -lean / Pl: ~i / E: bg бaтлaн] 1 Pasăre de baltă din ordinul picioroangelor, cu înălțime de peste un metru, cu pene cenușii, cu gâtul, ciocul și picioarele lungi și cu un moț de câteva pene date pe ceafa Si: stârc cenușiu (Ardea cinerea). 2 (Îs) ~ mic Pasărea Graculus pygmacus. 3 (Orn; reg; îs) ~ alb, – cenușiu Erodin alb. 4 (Îs) ~ roșietic sau (înv) scorțișoriu Pasărea Ardea purpurea. 5 (Orn; reg; îs) – de stuf Buhai-de-baltă. 6 (Dob) Rață mică, neagră, care trăiește în zonele cu pelicani.
BÂTLÁN, bâtlani, s. m. Pasăre de baltă din ordinul picioroangelor, înaltă de un metru și chiar mai mult, cu pene cenușii, cu gâtul, cu ciocul și picioarele lungi și cu un moț de câteva pene date pe ceafă; stârc cenușiu (Ardea cinerea). – Din bg. batlan.
BÂTLÁN, bâtlani, s. m. Pasăre de baltă din ordinul picioroangelor, înaltă de un metru și chiar mai mult, cu pene cenușii, cu gâtul, cu ciocul și picioarele lungi și cu un moț de câteva pene date pe ceafă; stârc cenușiu (Ardea cinerea). – Din bg. batlan.
BÎTLÁN, bîtlani, s. m. Nume dat la două păsări de baltă care se hrănesc cu pești: a) pasăre mare cu gîtul și picioarele lungi și cu penele cenușii (Ardea cinerea); stîrc; b) pasăre mare cu gîtul și picioarele lungi și cu penele negre (Phalacrocorax carbo). Ușa s-a deschis; feciorul a intrat privind nedumerit pe cei doi bătrîni doborîți în jilțuri; iar Nicoară cu ochii înfierbîn-tați îi ocolea domol ca vulturul pe deasupra unei părechi de bîtlani pitiți la margine de ostrov. SADOVEANU, N. P. 262. Un bîtlan trecu pe deasupra [iazului], vîslind rar; țipetele lui înfiorau tăcerea pădurilor de trestii. SADOVEANU, C. I 408. Albina doarme-ascunsă în macul adormit, Bîtlamd printre nuferi stă-n labă neclintit. ALECSANDRI, P. III 277.
BÂTLÁN, bâtlani, s. m. Pasăre mare de baltă, cu gâtul și picioarele lungi și cu penele cenușii (Ardea cinerea); stârc. – Din bg. batlan.
bâtlán (bâ-tlan) s. m., pl. bâtláni
bâtlán s. m. (sil. -tlan), pl. bâtláni
BÂTLÁN s. 1. v. stârc cenușiu. 2. bâtlan mic (Ardea garzetta) = (reg.) ceapur alb mic, stârc alb mic; bâtlan roșiatic v. stârc purpuriu; bâtlan roșu v. stârc purpuriu.
BÂTLAN ÁLB s. v. egretă, stârc alb.
BÂTLAN GÁLBEN s. v. stârc.
BÂTLAN SCORȚIȘÓR s. v. bâtlan roșiatic, bâtlan roșu, stârc purpuriu, stârc roșu.
BÂTLAN SCORȚIȘORÍU s. v. bâtlan roșiatic, bâtlan roșu, stârc purpuriu, stârc roșu.
BÂTLAN-DE-STÚH s. v. bou-de-baltă.
bîtlán (bîtláni), s. m.1. Stîrc cenușiu (Ardea cinerea, Ardea purpurea, Ardea garzetta). – 2. (Rar) Specie de rață sălbatică (Anas querquedula). Bg. batlan (DAR) sau mag. batla (Cihac). Pare foarte incertă ipoteza lui Philippide, 150, care se gîndește la *băltan, der. de la baltă.
BÂTLÁN ~i m. Pasăre de baltă, asemănătoare cu barza, de talie mare, cu penaj cenușiu și cu un moț negru la ceafă. [Sil. bâ-tlan] /<bulg. batlan
bîtlán m. (rudă cu bg. batlan, pelican. Cp. și cu ung. batla, becață). Dun. Stîrc, ceapîr, o pasăre băltăreață de mărimea și forma berzeĭ și cocoruluĭ și cu penele cenușiĭ (árdea cinérea) saŭ roșiatice (árdea purpúrea) saŭ albă și mult mai mică ( árdea garzetta). După zboru eĭ, pescariĭ prevăd furtuna. – La Cant. botlan.
BÎTLAN s. (ORNIT.) 1. (Ardea cinerea) stîrc cenușiu, (reg.) ceapur, gîtlan, pescar. 2. bîtlan mic (Ardea garzetta) = (reg.) ceapur alb mic, stîrc alb mic; bîtlan roșiatic (Ardea purpurea) = bîtlan roșu, stîrc purpuriu, stîrc roșu, (reg.) bîtlan scorțișor, bîtlan scorțișoriu, ceapur roșu, ciaclă-de-trestie, ciaclă-roșie, gac-roșu; bîtlan roșu (Ardea purpurea) = bîtlan roșiatic, stîrc purpuriu, stîrc roșu, (reg.) bîtlan scorțișor, bîtlan scorțișoriu, ceapur roșu, ciaclă-de-trestie, ciaclă-roșie, gac-roșu.
bîtlan alb s. v. EGRETĂ. STÎRC ALB.
bîtlan scorțișor s. v. BÎTLAN ROȘIATIC. BÎTLAN ROȘU. STÎRC PURPURIU. STÎRC ROȘU.
bîtlan scorțișoriu s. v. BÎTLAN ROȘIATIC. BÎTLAN ROȘU. STÎRC PURPURIU. STÎRC ROȘU.
bîtlan-de-stuh s. v. BOU-DE-BALTĂ.
BÎTLAN, (16 B VI 277); fam. (17 B IV 176), < subst.

bâtlan alb dex