bârzoiá vr [At: TEODORESCU, P. P. 152 / V: bârzoi, burzoi / Pzi: ~zoi, -iesc / E: bârzoi] (Reg) 1 A-i sări cuiva țandăra. 2 A sta bosumflat. 3 A se umfla în pene Si: a se îngâmfa.

bârzoiát, ~ă a [At: CANTEMIR, IST. 129, cf 195 / E: bârzoia] (D. coada animalelor) Ridicat în sus.

BÂRZOIÁ, bârzoiez, vb. I. Refl. (Reg.). 1. A se îngâmfa, a se umfla în pene. 2. A se bosumfla. [Pr.: -zo-ia] – Din bârzoi.

BÂRZOIÁT, -Ă, bârzoiați, -te, adj. (Reg., mai ales despre coada animalelor) Ridicat în sus, îmbârligat, bârligat. [Pr.: -zo-iat] – V. bârzoia.

BÂRZOIÁ, bârzoiez, vb. I. Refl. (Reg.) 1. A se îngâmfa, a se umfla în pene. 2. A se bosumfla. [Pr.: -zo-ia] – Din bârzoi.

BÂRZOIÁT, -Ă, bârzoiați, -te, adj. (Reg., mai ales despre coada animalelor) Ridicat în sus, îmbârligat, bârligat. [Pr.: -zo-iat] – V. bârzoia.

BÎRZOIÁ, bîrzoiez și bîrzoi, vb. I. Refl. (Rar) 1. A se îngîmfa, a se umfla în pene. Tinerică cînd erai, Zici că nărav nu aveai, Dar acum te-ai bîrzoiat, Cu nărav te-ai învățat. TEODORESCU, P. P. 152. 2. A se supăra deodată și a sta supărat, a se burzului.

BÎRZOIÁT, -Ă, bîrzoiați, -te, adj. (Mai ales despre coada animalelor) Ridicat în sus; bîrligat.

BÂRZOIÁ, bârzoiez, vb. I. Refl. (Reg.) 1. A se îngâmfa, a se umfla în pene. 2. A se supăra deodată și a sta supărat. – Din bârzoi.

BÂRZOIÁT, -Ă, bârzoiați, -te, adj. (Reg., despre coada animalelor) Ridicat în sus; bârligat. – V. bârzoia.

bârzoiá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bârzoiáză; conj. prez. 3 să se bârzoiéze; ger. bârzoíndu-se

bârzoiá vb., ind. prez. 1 sg. bârzoiéz, 3 sg. și pl. bârzoiáză, conj. prez. 3 sg. și pl. bârzoiéze

BÂRZOIÁ vb. v. bosumfla, făli, fuduli, grozăvi, infatua, îmbufna, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda.

A SE BÂRZOIÁ mă ~iéz intranz. pop. 1) (despre persoane) A-și da importanță; a se umfla în pene; a se semeți; a se împăuna; a se înfumura. 2) A-și manifesta nemulțumirea printr-o atitudine rezervată sau ostilă. [Sil. -zo-ia] /Din bârzoi

îmbîrzoĭéz și bîrzoĭéz v. tr. (d. bîrzoĭ). Est. Fam. Zbîrlesc, burzuluĭesc, bursuc, rîdic drept în sus: coadă, mustață îmbîrzoĭată. – În Trans. borzoĭez, îmborzoĭez și îmbórzoĭ: se îmborzoĭa cum se îmbórzoĭe curcanu (Agr. Înt. 112).

bîrzoia vb. v. BOSUMFLA. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMBUFNA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. LĂUDA. MÎNDRI. SEMEȚI.