bârsă definitie

16 definiții pentru bârsă

bârsă sf [At: H II 13 / V: -rță / Pl: ~se / E: ns cf alb vîrz] Bucată de fier sau de lemn care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul plugului.
BẤRSĂ, bârse, s. f. Bucată de fier sau de lemn care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul plugului. – Cf. alb. vërz.
BẤRSĂ, bârse, s. f. Bucată de fier sau de lemn care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul plugului. – Cf. alb. vërz.
BẤRSĂ, bârse, s. f. (Reg.) Bucată de fier sau de lemn care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul plugului. – Comp. alb. vërz.
bấrsă s. f., g.-d. art. bấrsei; pl. bấrse
bârsă s. f., g.-d. art. bârsei; pl. bârse
BÂRSĂ s. (reg.) cordenci, morcoasă. (~ plugului.)
BÂRSĂ s. v. călcâi, plaz, talpă.
bîrsă (bîrse), s. f. – Piesă care susține plazul plugului. Var. bîrță. Slov. brdce „piesă de lemn care susține năvodul”, moravul brdce „cruce de căruță” (Densusianu, GS, I, 142). Scriban îl pune în legătură, fără nici o probabilitate, cu alb. verz „rindea”.
BÂRSĂ ~e f. Parte a plugului pe care se montează brăzdarul, cormana și plazul. /Cuv. autoht.
bârsă (bârță) f. bucată de lemn sau de fier ce leagă plazul cu grindeiul plugului. [Origină necunoscută].
bî́rsă f. pl. e (cp. cu alb. verz, verts, răzuitoare de lemn). Feru cel lat din stînga înfipt perpendicular pe grindeĭu pluguluĭ și mărginit jos de plaz. El, unit cu cúcura (cormana), formează un unghĭ care taie pământu.
BÎRSĂ s. (reg.) cordenci, morcoașă. (~ plugului.)
bîrsă s. v. CĂLCÎI. PLAZ. TALPĂ.
bấrsă, bârse, s.f. – Element din compunerea plugului de lemn. Bucata de fier care leagă cureaua și brăzdarul de grindei: „Uitându-mă după dânsa / Mi s-o rupt plazu și bârsa. / Eu făcându-mi bârsă nouă / Mni s-o rupt grindeiu’n doauă” (Țiplea, 1906: 493). – Cf. alb. vërz „răzuitoare de lemn, rindea” (Scriban, NDU, MDA); cf. alb. vercë (Frățilă). Drăganu (1920: 27) propune sensul de „mesteacăn” (în limba traco-dacică): bârsa plugului putea fi confecționată din lemn de mesteacăn sau frasin.
bấrsă, -e, s.f. – Element din compunerea plugului de lemn. Bucata de fier care leagă cureaua și brăzdarul de grindei: „Uitându-mă după dânsa / Mi s-o rupt plazu și bârsa. / Eu făcându-mi bârsă nouă / Mni s-o rupt grindeiu’n doauă” (Țiplea 1906: 493). – Drăganu (1920: 27) propune sensul de „mesteacăn” (în limba traco-dacică): bârsa plugului putea fi confecționată din lemn de mesteacăn sau frasin; Cuv. autohton, cf. alb. vërz (NDU).

bârsă dex

Intrare: bârsă
bârsă substantiv feminin