bârligat definitie

2 intrări

21 definiții pentru bârligat

bârligá v [At: CARAGIALE, S. 80 / V: s~ / Pzi: ~lig / E: vsl бpл + rom cârlig, încârliga] (D. animale) A(-și) întoarce coada cu vârful în sus.
bârligát, ~ă a [At: ȘEZ. V. 38 / V: s~ / Pl: ~ați, ~e / E: bârliga] 1 (D. coada sau coamele animalelor) Adus în sus pe spate Si: încârligat. 2 (Fig) Răsucit.
BÂRLIGÁ, pers. 3 bârligă, vb. I. Tranz. (Despre vite) A(-și) ridica coada (încârligată) cu vârful în sus; a îmbârliga. – Et. nec.
BÂRLIGÁT, -Ă, bârligați, -te, adj. (Mai ales despre coada sau coarnele animalelor) Ridicat (și încârligat) în sus; îmbârligat. – V. bârliga.
BÂRLIGÁ, pers. 3 bârlígă, vb. I. Tranz. (Despre vite) A(-și) ridica coada (încârligată) cu vârful în sus; a îmbârliga. – Et. nec.
BÂRLIGÁT, -Ă, bârligați, -te, adj. (Mai ales despre coada sau coarnele animalelor) Ridicat (și încârligat) în sus; îmbârligat. – V. bârliga.
BÎRLIGÁ, bîrlíg, vb. I. Tranz. (Despre animale) A ridica coada cu vîrful. în sus, a încîrliga. Priian se-nfipse în copite și bîrligă coada.. CARAGIALE. O. I 308. ♦ (Mai rar despre oameni) A răsuci mustățile în sus. Clip își bîrligase grozav mustățile; păreau doi vrăbioi grași, gata să-i zboare de sub nas. CAMILAR TEM. 318. – Variantă: îmbîrligá vb. I.
BÎRLIGÁT, -Ă, bîrligați, -te, adj. (Despre coada sau coarnele animalelor, mai rar despre mustățile sau nasul oamenilor) Adus în sus; încîrligat, răsucit. Berbeci cu coarne bîrligate. ▭ Mustățile îi erau albe, bîrligate in sus, semețe ca niște peri de lup. CAMILAR, TEM. 89. [Dracul] începe a-și purta codița cea bîrligată pe la nasul unchiașului. CREANGĂ, P. 53. – Variante: îmbîrligát, -ă (VLAHUȚĂ O. A. 350), zbîrligát, -ă (VISSARION, B. 245) adj.
ÎMBÎRLIGÁT, -Ă adj. v. bîrligat.
ZBÎRLIGÁT, -Ă adj. v. bîrligat.
BÂRLIGÁ, pers. 3 bârlígă, vb. I. Tranz. A-și încârliga coada în sus. [Var.: îmbârliga vb. I]
BÂRLIGÁT, -Ă, bârligați, -te, adj. (Despre coada animalelor) Cu vârful în sus, încârligat. [Var.: îmbârligat, -ă adj.] – V. bârliga.
bârligá vb., ind. prez. 3 sg. bârlígă
BÂRLIGÁ vb. a(-și) îmbârliga.
bîrligá (-g, -át), vb.1. A ridica, a îmbîrliga coada animalelor. – 2. A da formă de spirală. – 3. (Arg.) A (se) complica, a (se) agrava o situație. – Var. îmbîrliga, (în)vîrliga. Mr. amvîrlig. Creație expresivă, a cărei formulă coincide cu rădăcina sl. brl-, care exprimă aceeeși ideea de „mișcare în spirală” (DAR). – Der. (îm)bîrligătură, s. f. (acțiunea de a da formă de spirală).
A BÂRLIGÁ bârligă tranz. (despre animale) A ridica coada în sus (îndoind-o în formă de cârlig). /Orig. nec.
BÂRLIGÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A BÂRLIGA. 2) fam. (despre nas) Care are vârful întors în sus; cârn. /v. a bârliga
bârligat a. Mold. încovoiat: codița cea bârligată a dracului CR. [Origină necunoscută].
bîrlig V. îmbîrlig.
îmbîrlíg și învîrlig, a v. tr. (met. d. bg. vŭrgálĕam, rostogolesc). Țin coada drept în sus, ca caiĭ cînd fug speriațĭ, ca veverițele ș. a.: a fugi cu coada’mbîrligată. – Și bîrl- și vîrl-. Mrom. anvîrligat, înconjurat.
BÎRLIGA vb. a(-și) îmbîrliga. (Vaca își ~ coada.)

bârligat dex

Intrare: bârliga
bârliga verb grupa I conjugarea I
Intrare: bârligat
zbârligat adjectiv
îmbârligat adjectiv
bârligat adjectiv