bârfitor definitie

12 definiții pentru bârfitor

bârfitor, ~oare smf, a [At: MINEIUL (1776), 612/1 / Pl: ~i, -oare / E: bârfi + -(i)tor] 1-2 (Persoană) care bârfește.
BÂRFITÓR, -OÁRE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Bârfi + suf. -tor.
BÂRFITÓR, -OÁRE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Bârfi + suf. -tor.
BÎRFITÓR, -OÁRE, bîrfitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Persoană) care bîrfește. Porunci bucătăresei să o ia [pe găinăreasă] mai de aproape, spre a nu cădea în gurile bîrfitorilor. ISPIRESCU, L. 309.,
BÂRFITÓR, -OÁRE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Din bârfi + suf. -(i)tor.
bârfitór adj. m., s. m., pl. bârfitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. bârfitoáre
bârfitór adj. m., s. m., pl. bârfitóri; f. sg. și pl. bârfitoáre
BÂRFITÓR adj., s. v. calomniator.
BÂRFITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre persoane) Care bârfește; obișnuit să bârfească. /a bârfi + suf. ~tor
bârfitor a. și m. 1. care bârfește sau vorbește de rău: lumea rea și bârfitoare; 2. care spune fleacuri, flecar.
bîrfitór, -oáre adj. Calomniator.
BÎRFITOR adj., s. 1. adj., s. calomniator, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor, (livr.) detractor, (pop.) hulitor, (inv.) balamut, clevetnic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism înv.) mozavir. (Om ~.) 2. adj. calomnios, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor, (rar) calomniator, (pop.) prost, (înv.) mozavirnic. (Afirmații, vorbe ~.)

bârfitor dex

Intrare: bârfitor (adj.)
bârfitor adjectiv
Intrare: bârfitor (s.m.)
bârfitor substantiv masculin