bârfeală definitie

12 definiții pentru bârfeală

bârfeálă sf [At: (ante 1633) ap. GCR 185/19 / V: -fală / Pl: ~eli, (îrg) -ele / E: bârfi + -eală] 1 (Înv) Flecărire. 2 (Ban; rar; ccr) Lăudăros. 3 Calomniere.
BÂRFEÁLĂ, bărfeli, s. f. Faptul de a (se) bârfi; vorbe răuvoitoare la adresa cuiva; bârfire, bârfă, bârfit, cancan1. – Bârfi + suf. -eală.
BÂRFEÁLĂ, bârfeli, s. f. Faptul de a (se) bârfi; vorbe răuvoitoare la adresa cuiva: bârfire, bârfă, bârfit, cancan1. – Bârfi + suf. -eală.
BÎRFEÁLĂ, birfeli, s. f. Calomniere, defăimare. Învăță... cum să se ferească de bîrfeli și clevete. ISPIRESCU, L. 13. N-am dat de vorbit decît birfeli și răutăți. CARAGIALE, O. III 65.
BÂRFEÁLĂ, bârfeli, s. f. Faptul de a (se) bârfi; vorbe calomnioase, defăimătoare.
bârfeálă s. f., g.-d. art. bârfélii; pl. bârféli
bârfeálă s. f., g.-d. art. bârfélii; pl. bârféli
BÂRFEÁLĂ s. v. calomniere.
BÂRFEÁLĂ ~éli f. Vorbă de ocară lipsită de veracitate; vorbă defăimătoare. /a bârfi + suf. ~eală
bârfeală f. 1. calomnie, vorbe de rău; 2. vorbă de nimica.
bîrfeálă f., pl. elĭ. Calomnie.
BÎRFEA s. bîrfă, bîrfire, bîrfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire. (Nu te pleca la ~ lor!)

bârfeală dex

Intrare: bârfeală
bârfeală substantiv feminin