bârcoáce sf [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~oci / E: nct] (Bot) Mic copăcel din familia rozaceelor, cu frunzele verzi pe o parte și albicioase pe cealaltă și cu flori albe-roșietice, fructul roșu ca sângele și lucitor, ce crește pe stâncile din pădurile muntoase (Cotoneaster integerrima vulgaris).

BÂRCOÁCE, bărcoci, s. f. Arbust din familia rozaceelor, cu frunze mici, rotunde, cu flori și cu fructe roșii (Cotoneaster integerrima). – Et. nec.

BÂRCOÁCE, bârcoci, s. f. Arbust cu flori și cu fructe roșii, care crește pe stânci, în pădurile de munte (Cotoneaster integerrima). – Et. nec.

BÂRCOÁCE s. f. Mic arbust cu fructe roșii, care crește pe stânci, în pădurile de munte (Cotoneaster vulgaris).

bârcoáce s. f., g.-d. art. bârcócii; pl. bârcóci

bârcoáce s. f., g.-d. art. bârcócii; pl. bârcóci

bîrcoáce s. f. – Varietate de moșmon, Cotoneaster vulgaris. Tc. barkuk „prună galbenă”, din ngr. πραιϰόϰιον < lat. praecox. De la forma arabă barqŭq derivă sp. albaricoque.

BÂRCOÁCE f. Arbust cu flori și fructe roșii, răspândit în pădurile muntoase. /Orig. nec.

bîrcoáce f., pl. ocĭ. Un copăcel rozaceŭ care crește la munte (cotoneaster vulgaris). V. scoruș.

COTONEASTER Medikus, BÎRCOACE, fam. Rosaceae. Gen originar din nordul Africii, Asia și Europa, cca 55 specii, arbuști mici, de diferite forme. Frunze verzi, pe purica inferioara tomentoase, spre toamnă colorate. în diferite nuanțe de roșu, caduce sau persistente, alterne, scurt-pețiolate, cu marginea întreagă. Flori mici, albe sau puțin roșietice (sepale mai scurte decît petalele, 20 stamine, 5 stile), în raceme mici, erecte. Fructe mici, divers, colorate, cu cîțiva sîmburi, au sepalele persistente și rezistă pe plantă pînă iarna, tîrziu.