bârâí [At: CARAGIALE, M. 304 / V: (Trs) -răi / Pzi: bârâi, (rar) -esc / E: bâr cf borăi, bornăi, zbârnăi] 1 vt (Psr) A striga oilor „bâr, bâr!” pentru a le face să meargă într-o direcție oarecare. 2 vt (C.i. oi, miei etc.) A mâna oile în strungă, strigându-le „Bâr”. 3 vt A alege mieii dintre oi. 4 vi A vorbi răgușit Si: (pop) a hârâi. 5 vi A vorbi nedeslușit Si: (fam) a bolborosi, a bodogăni, a mormăi. 6 vt (Imp) A spune ceva repede și pe negândite Cf trăncăni, bălăbăni (din gură), torăi, turui. 7 vt (Îe) A ~ pe cineva (la cap) A bate la cap. 8 vi (Reg) A-și bate joc (de cineva).

BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A bodogăni; a cicăli pe cineva. – Bâr + suf. -âi.

BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A bodogăni; a cicăli pe cineva. – Bâr + suf. -âi.

BÎRÎÍ, bîrîi, vb. IV. Tranz. A vorbi într-una, repede și mult, fără ca cel care ascultă să poată prinde șirul vorbelor. Judecătorul (impacientat): Femeie, ce tot bîrîi?.. Răspunde o dată lămurit la ce te-ntreb eu! CARAGIALE, O. II 37. Școlărița îi bîrîia mereu [învățătorului] lecția pe de rost. CARAGIALE, S. 10. ◊ Expr. A bîrîi pe cineva (la cap) = a insista (pe lîngă cineva) cu o cerere, a bate (cuiva) capul pentru a obține ceva.

BÂRÂÍ, bấrâi, vb. IV. Tranz. A vorbi într-una (fără ca cel care ascultă să poată prinde șirul vorbelor). ◊ Expr. A bârâi pe cineva (la cap) = a bate cuiva capul pentru a obține ceva. – Din bâr.

bârâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấrâie, imperf. 3 sg. bârâiá; conj. prez. 3 să bấrâie

bârâí vb., ind. prez. 1 sg. bârâi, 3 sg. și pl. bârâie, imperf. 3 sg. bârâiá

BÂRÂÍ vb. v. bombăni.

BÂRÂÍ vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi.

A BÂRÂÍ bârâi fam. 1. tranz. (persoane) A deranja mereu, reproșând sau cerând diferite lucruri; a bate (la cap); a cicăli; a morocăni. 2. intranz. A vorbi mult și fără rost; a trăncăni; a flecări; a pălăvrăgi. /bâr + suf. ~âi

bărăì v. a toca din gură: femeie, ce tot bărăi? CAR. [V. bâr].

bî́rîĭ, a -i v. intr. (var. din mîrîi. V. bîr). Rar. Mîrîi: lupanu rînji și bîrîi (Sadov. VR. 1930, 9-10, 196).

bîrîi vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PLICTISI. SÎCÎI.

BÎRÎI vb. a bălmăji, a bîigui, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a gîngăvi, a îndruga, a îngăima, a îngîna, a mîrîi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pîtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot ~ acolo?)