Dicționare ale limbii române

3 definiții pentru bânșag

bânșag sn [At: DA / Pl: ~uri / E: ns cf bântui + -șag] (Reg) Vegetație (de copăcei și ierburi) care crește printre arborii unei păduri.
BÎNȘÁG, bînșaguri, s. n. (Regional) Vegetație de copăcei și ierburi care cresc printre arborii unei păduri. Se uită în bînșag și văzu o puzderie de iarbă verde, ce creștea din rădăcinile [fînului] celui uscat. VISSARION, B. 263.
BÂNȘÁG, bânșaguri, s. n. (Reg.) Vegetație de copăcei și ierburi care crește printre arborii unei păduri.

Bânșag dex online | sinonim

Bânșag definitie

Intrare: bânșag
bânșag