bâltâcâi definitie

7 definiții pentru bâltâcâi

bâltâcâi [At: SANDU-ALDEA, U. P. 37 / Pzi: ~tâcâi[1] și ~esc / E: bâltâc + (ă) -i] (Reg) 1 vi A face „bâltâc” (cu picioarele) în apă. 2 vr (D. lichidul dintr-un vas) A se clătina plescăind. corectată
BÎLTÎCÎÍ, bîltîcîi și bîltîcîiesc, vb. IV. Intranz. A cădea pe neașteptate (cu picioarele) în apă, a face bîldîbîc. Caii au bîltîcîit întîi cu picioarele de dinainte, apoi cu cele de dinapoi; gheața pîrîi... și sania scăpătă în apă, și cai și fugari s-au dus pe supt gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 37.
BÂLTÂCÂÍ, bâltấcâi, vb. IV. Intranz. A cădea pe neașteptate în apă. – Din bâltâc.
bâltâcâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bâltấcâie, imperf. 3 sg. bâltâcâiá; conj. prez. 3 să bâltấcâie
bâltâcâí vb., ind. prez. 1 sg. bâltâcâi, 3 sg. și pl. bâltâcâie, imperf. 3 sg. bâltâcâiá
BÂLTÂCÂÍ2, bâltấcâi, vb. IV. A ple(o)scăi, lovind suprafața unui lichid. (din bâltâc)
bîltî́cîĭ, a -í v. intr. (d. bîltîc și rudă cu vsl. bultati, rus. bultyhátĭ și boltátĭ, a bîltîcîi. V. bîldîbîc, hîltîcîĭ și heltĭugă). Fam. Se zice despre zgomotu apeĭ cînd cade ceva greŭ în ĭa și face bîldîbîc orĭ despre picĭoare cînd calcă pin apă și fac bîltîc. Clatin un lichid în vasu luĭ (hîltîcîĭ). V. refl. Apa se bîltîcîĭe în butoĭ.

bâltâcâi dex

Intrare: bâltâcâi
bâltâcâi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a