Dicționare ale limbii române

5 definiții pentru bâlină

bâlínă (rar) s. f., g.-d. art. bâlínei
bâlínă s. f., g.-d. art. bâlínei
BÂLÍNĂ, bâline, s.f.
bîlină (starină), (cuv. rus. былина; старина, „cântec bătrânesc”), cântec epic rusesc în care sunt descrise într-un stil muzical special, cu sau fără acompaniament* instrumental, momente și fapte din viața și istoria poporului, vitejia unor eroi istorici („junaci”) sau legendari. Interpreții adaptează versurile unor melodii simple, cu ambitus (1) redus, sau unui recitativ* recto-tono, ritmat variat. În S Rusiei, b. se cânta și într-o variantă polifonică* (2-3 voci). B. este atestată din sec. 10-11. La bulgari, cântecele epice, atestate din sec. 13, ce cuprind teme haiducești sau cu caracter satiric și umoristic, sunt cunoscute, de asemenea, sub denumirea b. V. baladă; duma.
BÎLINĂ (< rus.) s. f. (la pl.) Cîntece poematice rusești, cu tematică patriotică, socială și etică, însoțite de melodie, alcătuind eposul eroic al Rusiei vechi. S-au format între sec. 11 și 16 și cuprind două cicluri principale: klevian, din care fac parte b. haiducești despre Ilia Muromeț ș.a., și novgorodian, din care fac parte, de ex. b. – basm „Sadko”. Sin. starină.

Bâlină dex online | sinonim

Bâlină definitie

Intrare: bâlină
bâlină substantiv feminin
Creare CV Creare CV