Dicționare ale limbii române

2 intrări

17 definiții pentru bâlci

bấlcă sf [At: DAME, T. 74 / V: bălc sm / Pl: ? / E: nct] (Rar) 1 Ulcior. 2 Conținutul unei bâlci (1). 3 Ulciorul împreună cu conținutul.
bấlci sn [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 213v/15 / V: (îrg) bul-, (reg) bunci / Pl: ~uri / E: mg bolesú] 1 (Înv) Serbare bisericească aniversară Si: hram, praznic. 2 (Reg; îc) -uI-Rusaliilor Ziua ielelor. 3 Târg (mare) ținut în zi de sărbători importante (de obicei la date fixe) și însoțit de spectacole și de petreceri populare Si: iarmaroc. 4 (Îrg) Învoială făcută între vânzător și cumpărător și: tocmeală. 5 (Fig; fam) Gălăgie.
BÂLCI, bâlciuri, s. n. Târg mare ținut în anumite perioade ale anului, la sărbători importante și însoțit de spectacole și de petreceri populare; iarmaroc. ♦ Fig. (Fam.) Gălăgie, hărmălaie, zăpăceală. – Din magh. bolcsu.
BÂLCI, bấlciuri, s. n. Târg mare ținut la anumite epoci ale anului, la sărbătorile importante și însoțit de spectacole și de petreceri populare; iarmaroc. ♦ Fig. (Fam.) Gălăgie, hărmălaie, zăpăceală. – Din magh. bolcsu.
BÎLCI, bîlciuri, s. n. 1. Tîrg mare ținut la anumite epoci ale anului și însoțit de spectacole și, petreceri; populare; iarmaroc. Bîlciul e mai ales o sărbătoare de întîlnire și de veselă petrecere. SLAVICI, la HEM. Azi e tîrg în orașul cutare, bîlci mare, numai un ceas de departe pînă acolo; haidați să mergem intr-acolo! REȚEGANUL, P. III 85. Se-ngrămădea lumea pentru bîlciul de a doua zi, marți. CARAGIALE, O. II 202. La malurile vadurilor stau carăle și căruțele adunate ca la bilei, cîte o săptămînă, așteptînd să scază apa, să poată trece. GHICA, S. XVII. 2. Fig. Hărmălaie, gălăgie, zăpăceală.
BÂLCI, bấlciuri, s. n. Târg mare ținut la anumite epoci ale anului, însoțit de spectacole și de petreceri populare; iarmaroc. ♦ Fig. Gălăgie, hărmălaie. – Magh. bolcsu.
bâlci s. n., pl. bấlciuri
bâlci s. n., pl. bâlciuri
BÂLCI s. v. târg.
bîlci (bấlciuri), s. n. – 1. (Înv.) Sărbătoare a sfîntului ocrotitor, aniversare; serbare, hram. 2. Tîrg, iarmaroc, talcioc. – Var. (înv. și Trans.) bulciu; (Banat) bulciug, s. n. (despărțire funebră). Mag. bolcsu, búlcsú (Cihac, II, 486; Gáldi, Dict., 111).
BÂLCI ~uri n. 1) Târg mare organizat în anumite perioade ale anului sau cu anumite ocazii; iarmaroc. 2) fig. Tulburare însoțită de gălăgie și scandal; hărmălaie; tărăboi; tevatură. /<ung. bolcsu
bấlcă, bâlci, s.f. (reg.) urcior.
bâlciu n. 1. târg mare ce se face la epoce fixe, mai ales pe la sărbători; 2. Tr. sărbătoare patronală. [Ung. BÚLCZÚ, hram].
bîlcĭ n., pl. urĭ (ung. bulcs, bolcs,bolcsü, búcsú, hram). Munt. Iarmaroc, panair, zbor, tîrg anual fix. – În Ilf. și zbîlcĭ, în Trans. și bulcĭ, buncĭ.
zbîlcĭ, V. bîlcĭ.
BÎLCI s. iarmaroc, tîrg, (pop.) drăgaică, (înv.) zbor. (~ de la Buzău.)
bấlci, bâlciuri, s.n. – Târg, iarmaroc. – Din magh. bolcsú, búlcsú „hram” (Scriban, Șăineanu, Cihac, DER); sensul vechi a fost de „praznic bisericesc”.

bâlci definitie

bâlci dex

Intrare: bâlci
bâlci substantiv neutru
zbâlci substantiv neutru
Intrare: bâlcă
bâlcă