bâjbâială definitie

9 definiții pentru bâjbâială

bâjbăiálă sf [At: COSTINESCU / V: (înv) -băi-, (reg) băjbă-, băj-, boj-, bojbă- / Pl: ~ieli / E: bâjbâi + ială] 1-5 Bâjbâire (1-5). 6 Ezitare. 7 Boală a oilor.
BÂJBÂIÁLĂ, bâjbâieli, s. f. Faptul de a bâjbâi; bâjbâire, bâjbâit, bâjbâitură. [Pr.: -bâ-ia-] – Bâjbâi + suf. -eală.
BÂJBÂIÁLĂ, bâjbâieli, s. f. Faptul de a bâjbâi; bâjbâire, bâjbâit, bâjbâitură. [Pr.: -bâ-ia] – Bâjbâi + suf. -eală.
BÎJBÎIÁLĂ, bîjbîieli, s. f. Faptul de a bîjbîi; căutare prin întuneric, pe pipăite, fără a vedea.
BÂJBÂIÁLĂ, bâjbâieli, s. f. Faptul de a bâjbâi.
bâjbâiálă s. f., g.-d. art. bâjbâiélii; pl. bâjbâiéli
bâjbâiálă s. f., g.-d. art. bâjbâiélii; pl. bâjbâiéli
BÂJBÂIÁLĂ s. bâjbâire, bâjbâit, bâjbâitură, dibuială, dibuire, dibuit, orbecăială, orbecăire, orbecăit, (înv. și reg.) orbecare. (~ prin întuneric.)
BÎJBÎIA s. bîjbîire, bîjbîit, bîjbîitură, dibuială, dibuire, dibuit, orbecăială, orbecăire, orbecăit, (înv. și reg.) orbecare. (~ prin întuneric.)

bâjbâială dex

Intrare: bâjbâială
bâjbâială substantiv feminin