12 definiții pentru bâhlire
bâhlí vr [At: ȘEZ. VI, 64 / Pzi: ~lește / E: ctm băhui + bălhuiu] (Mol; Buc; d. apă sau lichide) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice) Si: a se cloci, a se împuți. bâhlíre sf [At: DA / Pl: ~ri / E: bâhli] (Mol; Buc) Clocire, împuțire (a apei sau a altor lichide). BÂHLÍ, pers. 3 bâhlește,
vb. IV.
Refl. (
Reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice). –
Cf. bahnă.
BÂHLÍ, pers. 3 bâhlește,
vb. IV.
Refl. (
Reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice). –
Cf. bahnă. BÎHLÍ, pers. 3 bîhlește,
vb. IV.
Refl. (
Mold..
Bucov.; despre lichide, mai ales despre apă) A se strica, a se altera prin stagnare, căpătînd un miros greu, urît. Borșul ținut la căldură se bîhlește. ȘEZ. VI 64.
BÂHLÍ, pers. 3 bâhlește,
vb. IV.
Refl. (
Reg., despre lichide) A se altera prin stagnare, căpătând un miros urât; a se cloci. – Din
bahnă.
bâhlí (a se ~) (
reg.) (bâh-li)
vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se bâhléște,
imperf. 3
sg. se bâhleá;
conj. prez. 3 să se bâhleáscă
bâhlí vb. (sil. -hli), ind. prez. 3 sg. bâhléște, imperf. 3 sg. bâhleá; conj. prez. 3 sg. și pl. bâhleáscă BÂHLÍ vb. v. cloci, împuți. A SE BÂHLÍ se ~éște intranz. 1) (despre ape stătute) A căpăta miros greu (din cauza putrezirii materiilor organice). 2) (despre produse) A-și perde proprietățile, căpătând un miros greu. /Din bahnă bîhlésc (mă) v. refl. (din maĭ raru băhnesc, d. bahnă). Mold. Se zice despre apă cînd stagnează și se cam împute: apă bîhlită.
bîhli vb. v. CLOCI. ÎMPUȚI. Bâhlire dex online | sinonim
Bâhlire definitie
Intrare: bâhli
bâhli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a