Dicționare ale limbii române

2 intrări

12 definiții pentru bâțâire

bâțâí vir [At: CARAGIALE, M. 227 / V: -țăi / Pzi: ~iese, bățăi / E: bâț(a)] 1 A (se) mișca repede și neliniștit dintr-o parte în alta. 2 A da repede din mâini și din picioare. 3 Mișcare pe care o fac animalele cu coada Cf bănănăi, măhăi.
BÂȚÂÍ, bấțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. – Bâț + suf. -âi.
BÂȚÂÍ, bấțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A tremura, a mișca nervos și repede din mâini, din picioare sau din cap; a da repede din coadă. – Bâț + suf. -âi.
BÎȚÎÍ, bî́țîi, vb. IV. Intranz. A da din mîini și din picioare; (despre animale) a da din coadă, a mișca încoace și încolo, repede și neliniștit, din coadă. Nenea Mandache stă pe gînduri, bîțîind din piciorul drept și scîrțîind din vîrful ghetei. CARAGIALE, M. 227.
BÂȚÂÍ, bấțâi, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. A mișca repede din mâini, din picioare sau din cap; a da din coadă. – Din bâț(a) (puțin folosit).
bâțâí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấțâie, imperf. 3 sg. bâțâiá; conj. prez. 3 să bấțâie
bâțâí vb., ind. prez. 1 sg. bâțâi, 3 sg. și pl. bâțâie, imperf. 3 sg. bâțâiá
BÂȚÂÍ vb. v. fâțâi.
A BÂȚÂÍ bâțâi intranz. (despre animale) A mișca repede din coadă; a da din coadă. /bâț + suf. ~âi
A SE BÂȚÂÍ mă bâțâi intranz. fam. (despre persoane) A face mișcări neorganizate și nervoase (cu mâinile și cu picioarele). /bâț + suf. ~âi
bî́țîĭ, a -í v. int. (ung. biccenni, bicegni, a șchiopăta, a te clătina. Cp. cu fîțîĭ, moțăĭ și țîțîĭ). Fam. Mă clatin, mă scutur, tremur: tot bîțîĭa pe la poartă și nu’ndrăznea să intre, îĭ bîțîĭa inima de frică. V. refl. Ce vă tot bîțîițĭ pe scîndurile celea, măĭ băețĭ? V. bîstîcîĭ.
BÎȚÎI vb. a da, a fîțîi. (~ din coadă.)

Bâțâire dex online | sinonim

Bâțâire definitie

Intrare: bâțâi
bâțâi conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb tranzitiv intranzitiv reflexiv
Intrare: bâțâire
bâțâire infinitiv lung