Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

29 defini╚Ťii pentru b

b smi [At: DA / E: ml b] 1 A patra literă a alfabetului limbii române. 2 Sunet corespunzător literei b, consoană bilabială explozivă.
bor1 sn [At: DA / Pl: nct / E: fr bore] (Chm) Element chimic, semimetal negru-cenușiu, cristalin.
bor3 sn vz bord
bor4 sn vz bour
bor6, boară a [At: VAIDA / Pl: ~i, boare / E: nct] (Trs; rar) 1 Albastru. 2 Vânăt (1)
B, b, s. m. 1. A patra literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană oclusivă bilabială sonoră). [Pl. și: (1, n.) b-uri]
BOR1 s. n. Element chimic, semimetal negru-cenu╚Öiu, cristalin. ÔÇô Din fr. bore.
B s. m. invar. A patra literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană oclusivă bilabială sonoră (4)). [Pr.: be]
BOR1 s. n. Element chimic, semimetal negru-cenu╚Öiu, cristalin. ÔÇô Din fr. bore.
B s. m. invar. A treia liter─â a alfabetului ╚Öi sunetul corespunz─âtor; este o consoan─â oclusiv─â bilabial─â sonor─â. ÔÇô Pronun╚Ťat: be.
BOR1 s. m. Metaloid care se găsește în natură sub formă de săruri ale acidului boric.
B s. m. invar. A treia[1] liter─â a alfabetului, numit─â ÔÇ×beÔÇŁ, ╚Öi sunetul corespunz─âtor.[1]
BOR1 s. m. Metaloid care se g─âse╚Öte ├«n natur─â sub form─â de s─âruri ale acidului boric. ÔÇô Fr. bore.
b2 (sunet) [cit. bî] s. m., pl. b
b1 (literă) [cit be / bî] s. m. / s. n., pl. b / b-uri
bor1 (element chimic) s. n.; simb. B
B, b s. m. invar. [cit. be]
bor (element chimic) s. n.; simb. B
BOR1 s.n. Metaloid răspândit în natură sub formă de săruri ale acidului boric. [< fr. bore].
BOR1 s. n. metaloid în natură sub formă de săruri ale acidului boric. (< fr. bore)
BOR1 n. Metaloid de culoare neagr─â-cenu╚Öie, r─âsp├óndit ├«n natur─â numai sub form─â de combina╚Ťii cu oxigenul. /<fr. bore
B m. a doua liter─â a alfabetului.
bor n. metaloid, de un brun verziu, care nu există în natură decât în stare de acid boric.
b m. A do┼şa liter─â a alfabetului latin. Reprezint─â un sunet labial sonor care corespunde cu p c├«nd e ╚Öoptit (ca ├«n beltea, peltea) ╚Öi cu n c├«nd e emis pe nas (ca ├«n grabnic, gramnic). Grecii moderni l-a┼ş pref─âcut ├«n v (caÔÇÖn varvar, barbar). Se pron. be.
*2) bor n. (din borax). Chim. Un corp simplu solid tri- ╚Öi pentavalent descoperit de Gay-Lussac ╚Öi Th├ęnard ├«n Francia ╚Öi de Davy ├«n Anglia ├«n 1808. E de dou─â felur─ş: amorf ╚Öi cristalizat. Cel amorf e o pulbere verzu─şe, ├«negre╚Öte degetele e r─âu conduc─âtor de electricitate ╚Öi se tope╚Öte la temperatur─ş ├«nalte. Cel cristalizat e incolor ╚Öi pare a fi o combina╚Ťiune de alumini┼ş.
HIDRUR─é DE BOR s. (CHIM.) boran.
b 1. Numele treptei* a 7-a ├«n gama* de do*, ├«n ╚Ť─ârile care folosesc nomenclatura muzical─â englez─â sau german─â. Ini╚Ťial, b. a desemnat treapta a 2-a a sc─ârii de la* (A = la), devenind ulterior, ├«n nota╚Ťia alfabetic─â lat., treapta a 7-a a sc─ârii de do. Aceast─â treapt─â fiind mobil─â, unii teoreticieni au p─âstrat b (mic) pentru si bemol ╚Öi B (majuscul─â) pentru si natural. ├Än Germania, b. desemneaz─â, ├«ncep├ónd din sec. 17, numai si bemol, si fiind notat prin H*. B. (numit B quadratum ÔÇô fr. B carr├ę), b. (numit rotundum sau molle) precum ╚Öi B t─âiat de o cruce (B cancellatum) au devenit alitera╚Ťii* (ÔÖ« = becar*, ÔÖş = bemol*, ÔÖ» = diez*). 2. Abrev. pentru bas (III, I). 3. Abrev. (majuscul─â) pentru bel*.
B s. m. invar. 1. A patra liter─â a alfabetului limbii rom├óne; sunet notat cu aceast─â liter─â (consoan─â oclusiv─â bilabial─â sonor─â). 2. (MUZ.) Nota╚Ťie literal─â pentru sunetul si; bemol. 3. Simbol chimic pentru bor. 4. (METR.) Simbol pentru bel.
BOR1 (< fr. {i}; {s} fr. bor[ax]) s. n. Element chimic (B; nr. at. 5, m. at. 10,81, p. t. 2.300┬░C, p. f. 2.550┬░C), semimetal, cristalin, negru-cenu╚Öiu, opac, cu luciu metalic; ├«ntrebuin╚Ťat ca adaos la ob╚Ťinerea unor aliaje, c─ârora le m─âre╚Öte duritatea ╚Öi rezisten╚Ťa la coroziune, la detec╚Ťia neutronilor ╚Öi la protec╚Ťia contra lor ├«n tehnica nuclear─â etc. A fost descoperit ├«n 1808 de H. Davy ╚Öi independent de J.L. Gay-Lussac ╚Öi L.J. Thenard.

B dex online | sinonim

B definitie

Intrare: bor (chim.)
b substantiv neutru substantiv masculin invariabil
  • pronun╚Ťie: be, b├«
bor substantiv neutru
Intrare: b
b substantiv neutru substantiv masculin invariabil
  • pronun╚Ťie: be, b├«