Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 565170:

așezămînt n., pl. inte (d. așez). Vechĭ. Așezare. Loc de așezare. Situațiune (a locurilor). Înțelegere, învoĭală. Azĭ. Stabiliment. Instituțiune: așezăminte de cultură.

Așezământ dex online | sinonim

Așezământ definitie