axiométru sn [At: DN3 / P: ~xi-o- / Pl: ~re / E: fr axiomètre] (Mrn) Dispozitiv montat în fața timonei unei nave, care indică permanent unghiul de cârmă.

AXIOMÉTRU, axiometre, s. n. (Nav.) Dispozitiv care indică poziția cârmei față de axa longitudinală a navei. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomètre.

AXIOMÉTRU, axiometre, s. n. (Nav.) Dispozitiv care indică unghiul de cârmă al navei. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomètre.

axiométru (-xi-o-me-tru) s. n., art. axiométrul; pl. axiométre

axiométru s. n. (sil. -xi-o-, -tru), art. axiométrul; pl. axiométre

AXIOMÉTRU s.n. Dispozitiv montat în fața timonei unei nave, care indică permanent unghiul de cârmă. [< fr. axiomètre].

AXIOMÉTRU s. n. aparat dintr-un sector de cerc gradat, montat la timona unei nave, care indică unghiul de cârmă. (< fr. axiomètre)

AXIOMÉTRU ~e n. Dispozitiv montat pe o navă, care indică unghiul cu cârmă. /<fr. axiometre

AXIO-2 „axă, axial”. ◊ gr. axon „ax, osie” și L. axis „osie” > fr. axio-, engl. id. > rom. axio-. □ ~drom (v. -drom), adj., a cărui nervură foliară terțiară este paralelă cu cea secundară; ~metru (v. -metru1) s. n., aparat montat în fața timonei, care indică poziția cîrmei față de axa longitudinală a navei.