axilár, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr axillaire] 1 (Atm) De la subsuoară. 2 (Bot) Care pornește de la ramificația unei ramuri cu trunchiul sau a frunzei cu ramura.

AXILÁR, -Ă, axilari, -e, adj. Care se află la axilă. – Din fr. axillaire.

AXILÁR, -Ă, axilari, -e, adj. care se află la axilă. – Din fr. axillaire.

AXILÁR, -Ă, axilari, -e, adj. 1. (Anat.) Care se află la subsuoară. Nerv axilar. 2. (Bot.) Care se află în locul unde se împreună o ramură cu trunchiul sau o frunză cu ramura. Inflorescență axilară.

AXILÁR, -Ă, axilari, -e, adj. 1. (Anat.) Care se află la subsuoară. 2. (Bot.) Care se află în locul unde se împreună o ramură cu trunchiul sau o frunză cu ramura. – După fr. axillaire.

axilár adj. m., pl. axilári; f. axiláră, pl. axiláre

axilár adj. m., pl. axilári; f. sg. axiláră, pl. axiláre

AXILÁR adj. 1. De la subsuoară. 2. Care pornește de la ramificația unei ramuri cu trunchiul sau a frunzei cu ramura. [< fr. axillaire].

AXILÁR, -Ă adj. 1. referitor la axilă. 2. situat la axilă. (< fr. axillaire)