Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru avocățesc

avocățésc, -eáscă a [At: DA ms / V: adv~ / Pl: ~ești / E: avocat + -esc] 1-6 Avocațional (1-6).
AVOCĂȚÉSC, -EÁSCĂ, avocățești, adj. De avocat, specific avocatului. – Avocat + suf. -esc.
AVOCĂȚÉSC, -EÁSCĂ, avocățești, adj. De avocat, specific avocatului. – Avocat + suf. -esc.
AVOCĂȚÉSC, -EÁSCĂ, avocățești, adj. (Mai ales cu sens peiorativ) Referitor la avocat, de avocat, propriu avocaților. Apucături avocățești. Variantă: advocățésc, -eáscă adj.
AVOCĂȚÉSC, -EÁSCĂ, avocățești, adj. De avocat. – Din avocat + suf. -esc.
avocățésc adj. m., f. avocățeáscă; pl. m. și f. avocățéști
avocățésc adj. m., f. avocățeáscă; pl. m. și f. avocățéști
AVOCĂȚÉSC adj. (reg. și peior.) cârciogăresc. (Treburi ~ești.)
AVOCĂȚÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de avocat; propriu avocaților. /avocat + suf. ~esc
advocățesc a. de advocat.
*advocățésc și (ob.) av-, -eáscă adj. De avocat, al avocaților: corpu avocățesc (barou).
AVOCĂȚESC adj. (reg. și peior.) cîrciogăresc. (Treburi ~.)

avocățesc definitie

avocățesc dex

Intrare: avocățesc
avocățesc adjectiv