Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru avocățel

avocățél sm [At: DA ms / V: adv~ / Pl: ~ei / E: avocat + -el] 1-6 (Im) Avocat (1-2), (nepriceput).
AVOCĂȚÉL, avocăței, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui avocat. – Avocat + suf. -el.
AVOCĂȚÉL, avocăței, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui avocat. – Avocat + suf. -el.
AVOCĂȚÉL, avocăței, s. m. Diminutiv cu sens depreciativ al lui avocat. Fiică de arendaș, de negustoraș, de funcționar aș, de avocăței, de ofițeraș, de popă... Moftangioaica... nu poate suferi mojicimea. CARAGIALE, O. II 31. – Variantă: advocățél s. m.
AVOCĂȚÉL, avocăței, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui avocat.
avocățél s. m., pl. avocățéi, art. avocățéii
avocățél s. m., pl. avocățéi, art. avocățéii
*advocățél și (ob.) av- m., pl. eĭ. Iron. Avocat prost (pin joc de cuvinte avo... cățel, adică cățel).

avocățel definitie

avocățel dex

Intrare: avocățel
avocățel substantiv masculin