Dicționare ale limbii române

16 definiții pentru aviz

avíz2 sn vz avizo
avíz1 sn [At: (a. 1865) URICARIUL X, 371 / V: (înv) -is / Pl: și ~uri / E: fr avis] 1 (Frm; înv) Părere. 2 (Îe) A-și da -ul A-și exprima punctul de vedere. 3 (D. o autoritate; îae) Aprobare. 4 Rezoluție a unei autorități într-o anumită problemă. 5 Comunicare oficială. 6 Document prin care se face avizul (4). 7 Scrisoare prin care un comerciant înștiințează pe cineva despre un act de comerț. 8 (Îe) ~ de plată înștiințare prin care cineva este informat că trebuie să achite o anumită sumă de bani. 9 (Gmț; îe) ~ amatorilor Se spune pentru a atrage atenția cuiva care pare să aibă un interes în problema discutată.
AVÍZ, avize, s. n. 1. Înștiințare (publică) scrisă cu caracter oficial. ◊ Expr. (Glumeț) Aviz amatorilor, se spune pentru a atrage atenția cuiva care pare să aibă un interes în problema în discuție. 2. Părere, apreciere competentă emisă de cineva (din afară) asupra unei probleme aflate în dezbatere; rezoluție a unei autorități competente. – Din fr. avis.
AVÍZ, avize, s. n. 1. Înștiințare scrisă cu caracter oficial. ◊ Expr. (Glumeț) Aviz amatorilor, se spune pentru a atrage atenția aceluia care pare să aibă un interes în problema în discuție. 2. Părere, apreciere competentă emisă de cineva (din afară) asupra unei probleme aflate în dezbatere; rezoluție a unei autorități competente. – Din fr. avis.
AVÍZ, avize, s. n. 1. Hîrtie, document prin cate se comunică o înștiințare cu caracter oficial. La sosirea unui pachet, poșta anunță pe destinatar printr-un aviz. Aviz de plată = înștiințare prin care cineva este anunțat că are de făcut o plată către o instituție publică. Aviz de plată a luminii. ◊ Expr. (Glumeț) Aviz amatorilor, se spune cînd vrem să atragem atenția celui care presupunem că are un interes în problema despre care se vorbește. 2. (Mai ales în legătură cu verbele «a da», «a cere», «a lua») Punct de vedere, fel de a vedea, părere, apreciere emisă de cineva asupra unei probleme în dezbatere. S-a cerut avizul experților. ♦ Apreciere oficială, încheiere, rezoluție a unei autorități competente. S-a cerut avizul serviciului de plan. – Pl. și: avizuri (CARAGIALE, O. I 190).
AVÍZ, avize, s. n. 1. Document prin care se comunică o înștiințare cu caracter oficial. ◊ Expr. (Glumeț) Aviz amatorilor, se spune pentru a atrage atenția celui care presupunem că are un interes în problema care se discută. 2. Părere, apreciere emisă de cineva asupra unei probleme în dezbatere; rezoluție a unei autorități competente. – Fr. avis.
avíz s. n., pl. avíze
avíz s. n., pl. avíze
AVÍZ s. 1. v. comunicare. 2. indicație, instrucțiuni (pl.), prescripție, recomandare, recomandație. (După ~ul medicului.) 3. v. apreciere. 4. v. încuviințare.
AVÍZ s.n. 1. Înștiințare, comunicare oficială; documentul prin care se face aceasta. 2. Punct de vedere, părere; sfat. ♦ Apreciere, rezoluție a unei autorități într-o anumită chestiune. [< fr. avis, it. avviso, cf. lat. ad – la, visus – vedere, gândire].
AVÍZ s. n. 1. înștiințare oficială; documentul prin care se face. 2. punct de vedere, părere. ◊ apreciere, rezoluție a unei autorități; consimțământ. (< fr. avis)
avíz (avíze), s. n. – Înștiințare, notiță, părere. Fr. avis, cu influența der. verbal. – Der. aviza, vb., din fr. aviser.
AVÍZ ~e n. 1) Document prin care se anunță ceva; înștiințare. ~ de plată. 2) Părere competentă emisă de cineva asupra unei probleme în discuție. ~ favorabil. /<fr. avis, it. avviso
aviz n. 1. înștiințare, informațiune; 2. transmitere de plată la o bancă.
*avís n., pl. urĭ și e (fr. avis, vfr. vis, opiniune, d. lat. visus, vedere). Opiniune, sentiment, părere: avisu judecătorilor. Înștiințare, informațiune, anunț, afipt. Înștiințare (adresă) pin care o autoritate comunică alteĭa că s’a admis ceva (de ex. plata uneĭ sume). – Și aviz.
AVIZ s. 1. anunț, comunicare, încunoștințare, înștiințare, mesaj. (A primit acasă un ~.) 2. indicație, instrucțiuni (pl.), prescripție, recomandare, recomandație. (După ~ medicului.) 3. apreciere, judecată, opinie, părere, verdict. (Așteptăm cu nerăbdare ~ publicului.) 4. acord, aprobare, asentiment, consimțămînt, consimțire, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, permisiune, voie, voință, vrere, (înv. și reg.) poslușanie, slobozenie, (Mold. și Bucov.) pozvolenie, (înv.) concurs, pozvol. (Nu se face nimic fără ~ nostru.)

aviz definitie

aviz dex

Intrare: aviz
aviz substantiv neutru