avariție sf [At: DA ms / V: ~iune / Pl: ~ii / E: lat avaritia, -onis] Zgârcenie.

AVARÍȚIE s. f. Zgârcenie. – Din lat. avaritia, fr. avarice.

AVARÍȚIE s. f. Zgârcenie. – Din lat. avaritia, fr. avarice.

AVARÍȚIE s. f. Însușirea de a fi avar, patima avarului; zgîrcenie. – Pronunțat: -ți-e.

AVARÍȚIE s. f. Zgârcenie. – Fr. avarice (lat. lit. avaritia).

avaríție (-ți-e) s. f., art. avaríția (-ți-a), g.-d. avaríții, art. avaríției

avaríție s. f. (sil. -ți-e), art. avaríția (sil. -ți-a), g.-d. avaríții, art. avaríției

AVARÍȚIE s. v. zgârcenie.

Avariție ≠ culanță, dărnicie, galantomie, generozitate, largețe, mărinimie

AVARÍȚIE s.f. Zgârcenie. [Gen. -iei, var. avarițiune s.f. / < fr. avarice, it. avarizia, lat. avaritia].

AVARÍȚIE s. f. zgârcenie, calicie. (< lat. avaritia, fr. avarice)

AVARÍȚIE ~i f. Caracter avar; zgârcenie. [G.-D. avariției] /<fr. avarice, lat. avaritia

avariție f. sgârcenie, iubire excesivă de bani.

*avaríție f. (lat. avaritia). Zgîrcenie, prea mare ĭubire de banĭ.

AVARIȚIE s. calicenie, calicie, zgîrcenie, (livr.) parcimonie, (rar) meschinărie, (pop.) scumpenie, (pop. și fam.) cărpănoșie, (înv.) cumplitate, scumpătate, scumpete, scumpie. (Era de-o ~ proverbială.)

AVARITIA OMNIA VITIA HABET (lat.) avariția întrunește în ea toate viciile – Cato, „de moribus”, 1, 82, 10.