avantajá [At: HAMANGIU, C. C. 381 / V: -agia / Pzi: ~jéz / E: fr avantager] 1 vt A face pe cineva să obțină foloase mai mari decât altcineva într-o anumită situație. 2-3 vtr A-(și) pune în evidență calitățile și aspectul față de altcineva.

AVANTAJÁ, avantajez, vb. I. Tranz. A acorda cuiva un avantaj. ♦ A scoate în relief calitățile (fizice ale) cuiva. – Din fr. avantager.

AVANTAJÁ, avantajez, vb. I. Tranz. A acorda cuiva un avantaj. ♦ A scoate în relief calitățile fizice ale cuiva. – Din fr. avantager.

AVANTAJÁ, avantajez, vb. I. Tranz. 1. A da sau a procura cuiva up avantaj (uneori în dauna altuia), a favoriza. Sistemul contractărilor avantajează pe micii producători. 2. A scoate în relief calitățile fizice ale cuiva. Pieptănătura aceasta o avantajează.

AVANTAJÁ, avantajez, vb. I. Tranz. A acorda cuiva un avantaj; a favoriza. ♦ A scoate în relief calitățile fizice ale cuiva. Rochie care avantajează pe cineva. – Fr. avantager.

avantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 avantajeáză, 1 pl. avantajắm; ger. avantajấnd

avantajá vb., ind. prez. 1 sg. avantajéz 1 pl. avantajăm; ger. avantajând

AVANTAJÁ vb. 1. v. favoriza. 2. v. părtini.

AVANTAJÁ vb. I. tr. 1. A da, a procura avantaje; a favoriza. 2. A reliefa însușirile fizice ale cuiva. [P.i. 3,6 -jează, 4 -jăm, ger. -jând. / < fr. avantager, cf. it. avvantaggiare].

AVANTAJÁ vb. tr. 1. a acorda, a procura un avantaj; a favoriza. 2. (despre obiecte de îmbrăcăminte, culori etc.) a reliefa însușirile fizice ale cuiva. (< fr. avantager)

A AVANTAJÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A susține acordând avantaje (adesea nemotivat și în detrimentul altora); a favoriza; a privilegia; a părtini; a proteja. 2) (acțiuni, fenomene, evenimente etc.) A înlesni, creând condiții favorabile; a avantaja. 3) (calități fizice ale cuiva) A scoate în relief. /<fr. avantager, it. avvantaggiare

*avantajéz v. tr. (fr. avantager). Daŭ avantaje: natura l-a avantajat.

AVANTAJA vb. 1. a ajuta, a favoriza, a sluji. (Norocul, întîmplarea l-a ~.) 2. a favoriza, a părtini, a privilegia, a proteja, (înv. și reg.) a pristăni, (înv.) a fățărnici. (Arbitrul i-a ~.)