Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru avangard─â

avang├írd─â sf [At: BELDIMAN, E. 75 / V: (├«nv) -guardie, -gvardie, -ntg- / Pl: ~g─ârzi / E: fr avant-garde] 1 (Sub)unitate militar─â care se deplaseaz─â ├«n fa╚Ťa for╚Ťelor principale, ca element de siguran╚Ť─â Si: (├«nv; iuz) straj─â. 2 (Fig) ├Änainta╚Ö. 3 (Fig) Ap─âr─âtor. 4 (├Äla) De ~ Care merge ├«n frunte. 5 (├Äal) Care conduce. 6 (Fig; ├«al) Care lupt─â ├«mpotriva formelor ╚Öi tradi╚Ťiilor consacrate (├«n art─â). 7 (Fig) Mi╚Öcare artistic─â inovatoare. 8 (Fig) Mi╚Öcare artistic─â av├ónd rol de precursor pentru alte mi╚Öc─âri moderniste.
AVANG├üRD─é, (1) avang─ârzi, (2) avangarde, s. f. 1. (Adesea fig.) Unitate sau subunitate militar─â care se deplaseaz─â ├«n fa╚Ťa for╚Ťelor principale ca element de siguran╚Ť─â. ÔŚŐ Loc. adj. De avangard─â = a) care merge ├«n frunte, care conduce; b) care lupt─â ├«mpotriva formelor ╚Öi a tradi╚Ťiilor consacrate (├«n literatur─â ╚Öi art─â). 2. Mi╚Öcare literar─â, artistic─â etc. care joac─â (prin nout─â╚Ťile aduse) rol de precursor. ÔÇô Din fr. avant-garde.
AVANG├üRD─é, avang─ârzi, s. f. (Adesea fig.) Subunitate sau unitate militar─â care se deplaseaz─â ├«n fa╚Ťa for╚Ťelor principale ca element de siguran╚Ť─â. ÔŚŐ Loc. adj. De avangard─â = a) care merge ├«n frunte, care conduce; b) care lupt─â ├«mpotriva formelor ╚Öi tradi╚Ťiilor consacrate (├«n literatur─â ╚Öi art─â). ÔÖŽ Mi╚Öcare literar─â, artistic─â etc. care joac─â (prin nout─â╚Ťile aduse) rol de precursor. ÔÇô Din fr. avant-garde.
AVANG├üRD─é, avang─ârzi, s. f. Grup sau deta╚Öament de osta╚Öi care merge ├«n fruntea unei trupe ├«n mi╚Öcare, deschiz├«ndu-i drumul. ÔŚŐ Fig. Partidul este avangarda proletariatului, avangarda care c├«rmuie╚Öte nemijlocit, el este conduc─âtorul. LENIN, la STALIN, O. VIII 43. Proletarii din lumea ├«ntreag─â ├«╚Öi str├«ng tot mai mult r├«ndurile ├«n jurul avang─ârzii socialismului interna╚Ťional, ├«n jurul speran╚Ťei ╚Öi reazimului ├«ntregii omeniri progresiste ÔÇô Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 329. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än avangarda... = ├«n fruntea... Acel care r─âm├«ne ├«n urm─â din punct de vedere politico-ideologic, care tr─âie╚Öte din formulele ├«nv─â╚Ťate, care nu simte noul, nu va putea s─â p─â╚Öeasc─â ├«n avangarda maselor de oameni ai muncii. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2693. ÔŚŐ Loc. adj. De avangard─â = care merge ├«n frunte, care conduce, c─âl─âuze╚Öte; deschiz─âtor de drum. [Lenin] a fundamentat ├«n chip str─âlucit rolul partidului de avangard─â al proletariatului, ca for╚Ť─â care ├«ndrumeaz─â ╚Öi conduce toate organiza╚Ťiile de mas─â ale proletariatului. LUPTA DE CLAS─é. 1953, nr. 1-2, 31. ÔŚŐ Deta╚Öamentul de avangard─â al clasei muncitoare ÔÇô partidul marxist-leninist. Purt─âtorul acestei teorii, purt─âtorul con╚Ötiin╚Ťei socialiste este deta╚Öamentul de avangard─â al proletariatului, este partidul. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 124, 3/3. ÔÇô Scris ╚Öi: (dup─â fran╚Ťuze╚Öte, nerecomandabil) avantgard─â.
AVANG├üRD─é, avang─ârzi, s. f. (Adesea fig.) Grup sau deta╚Öament de osta╚Öi care merge ├«n fruntea unei trupe ├«n mi╚Öcare, deschiz├óndu-i drumul. ÔŚŐ Loc. adj. De avangard─â = care merge ├«n frunte, care conduce. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än avangarda... = ├«n fruntea... ÔÖŽ (Adjectival, ├«n expr.) Deta╚Öamentul de avangard─â al clasei muncitoare = partidul marxist-leninist. ÔÇô Fr. avant-garde.
avangárdă1 (detașament militar) s. f., g.-d. art. avangắrzii; pl. avangắrzi
*avangárdă2 (avangardism) s. f., g.-d. art. avangárdei; pl. avangárde
avang├írd─â s. f. Ôćĺ gard─â
AVANGÁRDĂ s. 1. (MIL.) (rar) antegardă, (înv.) strajă. 2. v. avangardism.
Avangard─â Ôëá ariergard─â
AVANG├üRD─é s.f. 1. Deta╚Öament care se trimite ├«n fruntea unei trupe ├«n mar╚Ö spre a o asigura ├«mpotriva unui atac prin surprindere. ÔÖŽ (Fig.) Grup care se afl─â ├«n frunte. ÔŚŐ De avangard─â = care merge ├«n frunte, care conduce; ├«n avangard─â = ├«n frunte. 2. Avangardism. ÔŚŐ Curent de avangard─â = curent cultural cu tendin╚Ťe avangardiste. [Pl. -g─ârzi, -garde. / < fr. avant-garde, cf. rus. avangard].
AVANG├üRD─é s. f. 1. deta╚Öament care se trimite ├«n fruntea unei trupe ├«n mar╚Ö spre a face siguran╚Ťa pe direc╚Ťia de deplasare a acesteia. 2. clas─â, grup social, organiza╚Ťie politic─â conduc─âtoare, care se situeaz─â pe pozi╚Ťiile cele mai ├«naintate ├«n cadrul unei mi╚Öc─âri sociale, politice, na╚Ťionale etc. ÔÖŽ de ~ = care merge, care conduce. 3. mi╚Öcare literar-artistic─â complex─â ╚Öi eterogen─â, care, afi╚Ö├ónd o respingere total─â a formelor consacrate ╚Öi a tradi╚Ťiei, proclam─â ostentativ ╚Öi polemic necesitatea ├«nnoirii, asum├óndu-╚Öi rol de precursor; avangardism. (< fr. avant-garde)
AVANG├üRD─é ~─ârzi f. Unitate sau subunitate militar─â care se deplaseaz─â ├«naintea for╚Ťelor principale pentru a le asigura securitatea. ÔŚŐ De ~ principal; de frunte. [G.-D. avang─ârzii] /<fr. avant-garde
avan-gardă f. partea armatei care merge înainte: straja dinainte, fruntea oștii.
*avang├írd─â f., pl. e ╚Öi ─ârz─ş (fr. avantgarde). Garda din aintea armate─ş ├«n mers. V ariergard─â.
AVANGARDĂ s. (MIL.) (rar) antegardă, (înv.) strajă.
avangard─â v. modern─â, muzic─â.

Avangard─â dex online | sinonim

Avangard─â definitie

Intrare: avangard─â (pl. -garde)
avangard─â pl. -garde
Intrare: avangard─â (pl. -g─ârzi)
avangard─â pl. -g─ârzi substantiv feminin