avan definitie

21 definiții pentru avan

avan1- [At: DN3 / V: -nt- / E: fr avant] Element prim de compunere savantă cu semnificația „anterior”.
aván3, ~ă [At: DOSOFTEI, ap. HEM 2148 / Pl: ~i, ~e / E: tc havan] (Înv) 1-2 a, av (Care este) aprig. 3-4 a, av (Care este) hain. 5-6 a, av (Pex) (Care este) viclean. 7 av (Șîe) ~ de Grozav de...
aván2 sn vz havan
AVÁN, -Ă, avani, -e, adj. (Pop.; adesea adverbial) Strașnic, grozav, cumplit (de tare, de mare, de rău, de crud etc.). – Din tc. avvan „perfid”, ngr. avánis „calomniator”.
AVÁN, -Ă, avani, -e, adj. (Pop.; adesea adverbial) Strașnic, grozav, cumplit (de tare, de mare, de rău, de crud etc.). – Din tc. avvan „perfid”, ngr. avánis „calomniator”.
AVÁN, -Ă, avani, -e, adj. (Mold.) Strașnic, grozav, cumplit. Cît de avană va fi fost lovitura aceea, nu pot spune. MARIAN, O. II 49. Într-o groapă mare arde-un foc avan. EMINESCU, L. P. 127. ◊ (Adverbial) Dar strînge pumnul mai avan pe furcă. DRAGOMIR, S. 24. Afară băteau lunurile, băteau avan. CAMILAR, N. I 353. Numai de nu l-o fi rupt apa [podul], că am auzit că vine avan Șiretul. SADOVEANU, M. 180. ♦ (Despre oameni) Rău, crud, hain. Vezi cît ești de avan, moș Nichifor, cum îți încarci sufletul de păcate! CREANGĂ, P. 134. O cîmpie mănoasă, răzășească, Pe care o pîndește avanul domnitor. ALECSANDRI, P. A. 226. Nu are îndurare, e aprig și avan. NEGRUZZI, S. II 298.
AVÁN, -Ă, avani, -e, adj. (Reg.; adesea adverbial) Strașnic, grozav, cumplit. ♦ Crud, rău, hain. [Var.: avám, -ă adj.] – Tc. havan (sb. avan).
aván (pop.) adj. m., pl. aváni; f. avánă, pl. aváne
aván adj. m., pl. aváni; f. sg. avánă, pl. aváne
AVÁN adj., adv. v. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sângeros, violent.
Avan ≠ blajin, blând
AVAN- Element prim de compunere savantă cu semnificația „înainte”, „anterior” (în timp și spațiu). [Var. avant-. /< fr. avant].
AVAN- elem. „înainte, anterior”. (< fr. avant)
aván (aváni), adj.1. Barbar, sălbatic, crud. – 2. Tare, puternic. – 3. Isteț, viclean. – 4. (Adv.) Strașnic. Tc. havan „trădător, perfid”, din arab. hawwan (Șeineanu, II, 29); cf. ngr. ἀβάνις „calomniator”, ἀβανία „calomnie, opresiune”, sb. avan „trădător”. Der. avanie, s. f. (batjocură), cuvînt care a ajuns să se întîlnească cu fr. avanie, de aceeași origine; avănit, adj. (sărac); avaniță, s. f. (Trans., intrus), din sb. avanica „om crud”, care provine din aceeași sursă turcă.
AVÁN ~ă (~i, ~e) pop. 1) Care este iute la mânie. 2) Care este câinos la inimă; plin de răutate; rău. 3) Care este grozav; cumplit de rău, de crud etc. Un vânt ~. /<turc. avvan
avan a. Mold. amarnic, strașnic: aștept oardele avane AL. moartea tare-i neastâmpărată și avană CR. [Turc. HAVAN, perfid].
1) aván n. V. havan.
2) aván, -ă adj. (turc. havan, d. ar. havvan, perfid, trădător; ngr. avánis, calomniator; sîrb. avan). Grozav, impetuos, feroce, sălbatic: om avan. Adv. Pop. Aicĭ e avan de bine! – În Trans. Buc. avam.
haván n., pl. e și urĭ (turc. [d. pers.] havan; ngr. haváni, bg. sîrb. havan. V. găvan). Vechĭ. Mortier, tun scurt și gros. Munt. Aparat de tăĭat tutun. Mold. sud (și avan). Piŭă de alamă saŭ de fer p. bucătărie. V. coboc.
avan adj., adv. v. APRIG. ASPRU. BARBAR. BRUTAL. CÎINOS. CRÎNCEN. CRUD. CRUNT. CUMPLIT. FEROCE. FIOROS. HAIN. INUMAN. NECRUȚĂTOR. NEIERTĂTOR. NEÎMBLÎNZIT. NEÎNDUPLECAT. NEÎNDURAT. NEÎNDURĂTOR. NEMILOS. NEOMENOS. NEUMAN. RĂU. SĂLBATIC. SÎNGEROS. VIOLENT.
avan, avani s. m. (intl.) polițist

avan dex

Intrare: avan
avan adjectiv