avalanșă definitie

15 definiții pentru avalanșă

avalanșă sf [At: ALECSANDRI, P. III, 135 / Pl: ~e / E: fr avalanche] 1 Masă mare de zăpadă, de pietre etc. desprinsă de pe un povârniș muntos și care se rostogolește la vale, antrenând alte materiale. 2 (Fig) Cantitate mare de apă. 3 (Fig) Cantitate mare de obiecte. 4 (Fig; îe) ~ verbală Debit verbal mare.
AVALÁNȘĂ, avalanșe, s. f. Masă de zăpadă care se desprinde de pe coasta unui munte și se rostogolește la vale (antrenând zăpada, pietrele, copacii etc. întâlniți în cale); lavină. ♦ Fig. (Cu determinări) Cantitate mare (de...), năvală (de...). Avalanșă verbală. – Din fr. avalanche.
AVALÁNȘĂ, avalanșe, s. f. Masă de zăpadă care se desprinde de pe coasta unui munte și se rostogolește la vale (ducând cu sine și pietrele, copacii etc. întâlniți în cale); lavină. ♦ Fig. (Cu determinări) Cantitate mare (de...), năvală (de...). Avalanșă verbală. – Din fr. avalanche.
AVALÁNȘĂ, avalanșe, s. f. 1. Masă de zăpadă care se desprinde de pe coasta unui munte și se rostogolește la vale (producînd adesea pagube). (Poetic) Și cerul, avalanșă de omăt; Se surpă peste lumea-ntunecată. BENIUC, V. 39. 2. Fig. (Urmat de determinări) Cantitate uriașă și năvalnică. Emoția lui Baloleanu se manifesta printr-o irezistibilă avalanșă verbală. REBREANU, R. II 214.
AVALÁNȘĂ, avalanșe, s. f. Masă de zăpadă care se desprinde de pe coasta unui munte și se rostogolește la vale. ♦ Fig. (Cu determinări) Cantitate uriașă și năvalnică. Se manifesta printr-o irezistibilă avalanșă verbală (REBREANU). – Fr. avalanche.
avalánșă s. f., art. avalánșa, g.-d. art. avalánșei; pl. avalánșe
avalánșă s. f., g.-d. art. avalánșei; pl. avalánșe
AVALÁNȘĂ s. (GEOGR.) (livr.) lavină. (~ se deplasează pe pantele munților.)
AVALÁNȘĂ s. f. 1. masă de zăpadă, de pietre etc. desprinsă de pe un povârniș de munte și care se rostogolește către vale. 2. (fig.) mulțime; cantitate mare, potop. (< fr. avalanche)
AVALÁNȘĂ ~e f. 1) Masă de zăpadă care se rostogolește de pe un munte, ducând cu sine tot ce se întâlnește în cale; lavină. 2) fig. Cantitate mare (de ceva). ~ de cuvinte. [G.-D. avalanșei] /<fr. avalanche
avalanșă f. grămadă de zăpadă întărită ce se rostogolește depe munte în vale: formând o avalanșă de cataracte mii AL.
*avalánșă f., pl. e (fr. avalanche, pv. avalanco, it. valanga, lomb. piem. lavanka. Lbk. 4807). Zăpadă care se prăbușește din munțĭ și care poate cauza nenorocirĭ. – Se zice și lavină, f., pl. e (it. lavina, lat. labina). V. vîjoĭ și pornitură.
AVALANȘĂ s. (GEOGR.) (livr.) lavină. (~ se deplasează pe pantele munților.)
avalanșă arzătoare, (engl.= hot avalanche) material eterogen, solid și incandescent, care debordează peste marginea craterului, ca urmare a exploziei determinate de acumularea gazelor fierbinți pe coșul vulcanic, închis temporar de un dop de lavă vâscoasă. În aceste condiții, fragmente mari, de ordinul metrilor, împreună cu cenușa sunt antrenate de gaze pe panta vulcanului sub forma unei a. fierbinți, cu acțiune mecanică și termică puternică. Viteza de înaintare a a. poate ajunge la 100 km/oră. Când materialul antrenat pe flancuri are caracter cineritic și rezultă din pulverizarea lavei se formează „nori arzători” sau „curgeri cineritice” din a căror consolidare rezultă → ignimbritele. Asemenea manifestări sunt specifice vulcanilor de tip peleean (ins. Martinica).
AVALÁNȘĂ (< fr.) s. f. Masă de zăpadă care se deplasează pe pantele munților cu înclinare mai mare de 20°, antrenînd în mișcare zăpada, pietrele și copacii întîlniți în cale; lavină. 2. (GEOL.) A. arzătoare = asociație de material fragmentar solid și de gaze, produsă în cadrul exploziei vulcanice, care coboară pantele conului vulcanic. Materialul fragmentar poate proveni exclusiv din magma eliberată în cursul erupției sau prin distrugerea unor formațiuni preexistente.

avalanșă dex

Intrare: avalanșă
avalanșă substantiv feminin