avaet definitie

9 definiții pentru avaet

avaét sn [At: (a. 1776) HEM 2140 / V: ha-1 Pl: ~uri / E: tc avad] 1 (Înv) Impozit încasat în epoca fanariotă de la cei care erau numiți într-o slujbă. 2 Taxă plătită la trecerea unui pod. 3 Taxă pentru vite, la vamă. 4 Zeciuială luată din țuica făcută la pomana altuia. 5 Plată a fabricantului.
AVAÉT1, avaeturi, s. n. Impozit încasat în Țara Românească (în sec. XVIII-XIX) la numirea în funcții, pentru obținerea unor drepturi, a unor beneficii etc. – Din tc. havaet „venituri”.[1]
AVAÉT s. n. Impozit încasat în Țara Românească (în sec. XVIII-XIX) de la cei care erau numiți în slujbe. – Din tc. havaet „venituri”.[1]
AVAÉT s. n. (Înv.) Impozit care se plătea pe diverse beneficii sau drepturi. – Tc. avait „venituri”.
avaét s. n., pl. avaéturi
avaét s. n., pl. avaéturi
avaét (-turi), s. n. – Impozit. Se spunea în trecut mai ales despre sumele care se încasau pentru acordarea unor functii și demnități de către Stat; și, în general, despre orice impozit. – Var. havaet. Tc. avaid, pl. de la arab. ’aid „obicei” (Șeineanu, II, 29).
avaet n. 1. od. taxă specială la numirea într’o funcțiune; 2. dare sau dajdie (în sens mai restrâns): taxă la o pădure, la un pod. [Turc. AVAID, venituri].
AVAET (HAVAÉT) (< tc.) s. n. 1. (În Imp. Otoman) Impozit extraordinar. 2. (În sec. 18-19, în Țara Românească) Taxă percepută de cei numiți în slujbe.

avaet dex

Intrare: avaet
avaet substantiv neutru