autoutilitară definitie

8 definiții pentru autoutilitară

autoutilitáră sf vz autoutilitar
AUTOUTILITÁRĂ, autoutilitare, s. f. Autovehicul pentru transportul unor cantități mici de mărfuri. [Pr.: a-u-to-u-] – Auto2- + utilitar.
AUTOUTILITÁRĂ, autoutilitare, s. f. Autovehicul pentru transportul unor produse de uz curent. [Pr.: a-u-to-u-] – Auto2 + utilitar.
autoutilitáră (a-u-) s. f., g.-d. art. autoutilitárei; pl. autoutilitáre
autoutilitáră s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autoutilitárei; pl. autoutilitáre
AUTOUTILITÁRĂ s.f. v. autoutilitar.
AUTOUTILITÁRĂ s. f. autovehicul pentru nevoile întreprinderilor și unităților comerciale. (după it. autoutilitaria)
autoutilitáră s. f. Autovehicul, de obicei de capacitate mică, folosit pe trasee scurte pentru necesitățile întreprinderilor etc. ◊ „[...] a văzut în fața hotelului autoutilitara 21-PH-3097 [...], al cărei șofer își lua micul dejun la restaurant.” R.l. 18 VII 79 p. 2. ◊ „[...] s-au asimilat și fabricat primele autoutilitare destinate unităților de gospodărie comunală din orașele și municipiile țării.” R.l. 27 X 84 p. 5 (din auto2- + utilitar; cf. it. autoutilitaria; DEX, DN3)

autoutilitară dex

Intrare: autoutilitară
autoutilitară substantiv feminin
  • silabisire: a-u-