autoutilat definitie

2 intrări

11 definiții pentru autoutilat

autoutilá vr [At: DN3 / P: a-u-to-u- / Pzi: ~léz / E: auto1- + utila] A se utila din resurse proprii Si: a se autodota (2).
autoutilát1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-u- / Pl: ~uri / E: autoutila] (Rar) Autoutilare.
autoutilát2, ~ă a [At: DEX2 / P: a-u-to-u- / Pl: ~ați, ~e / E: autoutila] Care s-a utilat din resurse proprii.
AUTOUTILÁ, autoutilez, vb. I. Refl. A se utila cu mijloace proprii. [Pr.: a-u-to-u-] – Auto1- + utila.
AUTOUTILÁT, -Ă, autoutilați, -te, adj. Care s-a utilat cu mijloace proprii. [Pr.: a-u-to-u-] – V. autoutila.
AUTOUTILÁ, autoutilez, vb. I. Refl. A se utila cu mijloace proprii. [Pr.: a-u-to-u-] – Auto1- + utila.
AUTOUTILÁT, -Ă, autoutilați, -te, adj. Care s-a utilat cu mijloace proprii. [Pr.: a-u-to-u-] – V. autoutila.
autoutilá vb., ind. prez. 1 sg. autoutiléz, 3 sg. și pl. autoutileáză
AUTOUTILÁ vb. v. autodota.
AUTOUTILÁ vb. I. tr. A utila cu mijloace proprii; a autodota. [Et. incertă].
AUTOUTILÁ vb. refl. (despre întreprinderi, instituții) a se utila cu mijloace proprii; a se autodota. (< auto1- +utila)

autoutilat dex

Intrare: autoutila
autoutila verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: autoutilat
autoutilat adjectiv
  • silabisire: a-u-to-u-ti-lat
  • pronunție: a-u-to-