autoutila definitie

7 definiții pentru autoutila

autoutilá vr [At: DN3 / P: a-u-to-u- / Pzi: ~léz / E: auto1- + utila] A se utila din resurse proprii Si: a se autodota (2).
AUTOUTILÁ, autoutilez, vb. I. Refl. A se utila cu mijloace proprii. [Pr.: a-u-to-u-] – Auto1- + utila.
AUTOUTILÁ, autoutilez, vb. I. Refl. A se utila cu mijloace proprii. [Pr.: a-u-to-u-] – Auto1- + utila.
autoutilá vb., ind. prez. 1 sg. autoutiléz, 3 sg. și pl. autoutileáză
AUTOUTILÁ vb. v. autodota.
AUTOUTILÁ vb. I. tr. A utila cu mijloace proprii; a autodota. [Et. incertă].
AUTOUTILÁ vb. refl. (despre întreprinderi, instituții) a se utila cu mijloace proprii; a se autodota. (< auto1- +utila)

autoutila dex

Intrare: autoutila
autoutila verb grupa I conjugarea a II-a