autoturn definitie

10 definiții pentru autoturn

autotúrn sn [At: LTR2 / P: a-u~ / Pl: ~uri / E: auto2- + turn] Autovehicul echipat cu o platformă care se poate înălța, folosit la lucrările de instalații și întrețineri electrice aeriene.
AUTOTÚRN, autoturnuri, s. n. Autovehicul prevăzut cu o platformă care se poate înălța și roti, folosit la lucrările de instalații și de întrețineri electrice aeriene. [Pr.: a-u-] – Auto2- + turn.
AUTOTÚRN, autoturnuri, s. n. Autovehicul prevăzut cu o platformă care se poate înălța și roti, folosit la lucrările de instalații și de întrețineri electrice aeriene. [Pr.: a-u-] – Auto2 + turn.
AUTOTÚRN, autoturnuri, s. n. Autovehicul cu o platformă care se poate înălța și roti, special construit pentru executarea lucrărilor de conducere a cablurilor aeriene necesare tracțiunii electrice.
AUTOTÚRN, autoturnuri, s. n. Autovehicul prevăzut cu o platformă care se poate înălța și roti, folosit la lucrările de cabluri electrice aeriene. – Din auto2 + turn (după germ. Autoturm[wagen]).
autotúrn (a-u-) s. n., pl. autotúrnuri
autotúrn s. n. (sil. a-u-), pl. autotúrnuri
AUTOTÚRN s.n. (Tehn.) Automobil echipat cu o platformă care se poate înălța, folosit la lucrările în legătură cu firele electrice aeriene. [Pron. a-u-, pl. -nuri. / < auto2- + turn, cf. germ. Autturmwagen].
AUTOTÚRN s. n. automobil cu o platformă care se poate înălța, la lucrările de reparare a firelor electrice aeriene. (< auto2 + turn)
AUTOTÚRN ~uri n. Autovehicul echipat cu o platformă care se poate înălța, folosit pentru a efectua lucrări la înălțime. /auto- + turn

autoturn dex

Intrare: autoturn
autoturn substantiv neutru
  • silabisire: a-u-