autotransportor definitie

8 definiții pentru autotransportor

autotransportór sn [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~oare / E: auto2- + transportor] Autovehicul blindat, de luptă, folosit pentru transportul infanteriei.
AUTOTRANSPORTÓR, autotransportoare, s. n. Autovehicul militar blindat pentru transportul de trupe. [Pr.: a-u-] – Auto2- + transportor.
AUTOTRANSPORTÓR, autotransportoare, s. n. Autovehicul militar blindat pentru transportul de trupe. [Pr.: a-u-] – Auto2 + transportor.
!autotransportór (a-u-to-tran-spor-/-trans-por-) s. n., pl. autotransportoáre
autotransportór s. n. (sil. a-u-to-trans-); pl. autotransportoáre
AUTOTRANSPORTÓR s.n. Autovehicul blindat de luptă, neînarmat, folosit în transportul infanteriei. [Pl. -oare. / < auto2- + transportor].
AUTOTRANSPORTÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care lucrează pe o mașină de transportat materiale. II. s. n. autovehicul blindat de luptă, neînarmat, folosit în transportul trupelor. (< auto2 + transportor)
autotransportór, -oáre s. m. f. Persoană care lucrează pe o mașină de transportat materiale ◊ „Maria e fruntașă în muncă, autotransportoare.Sc. 12 XII 61 p. 1 (din auto2- + transportor; cf. it. autotransportatore; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 236; DN3, DEX-S)

autotransportor dex

Intrare: autotransportor
autotransportor substantiv neutru
  • silabisire: a-u-, -trans-