autotracțiune definitie

10 definiții pentru autotracțiune

autotracțiúne sf [At: DA ms / P: a-u-to-trac-ți-u- / Pl: ~ni / E: auto2- + tracțiune] Tracțiune făcută cu mijloace automobile (2).
AUTOTRACȚIÚNE s. f. Tracțiune realizată cu motor propriu cu ardere internă. [Pr.: a-u-to-trac-ți-u-] – Auto2- + tracțiune.
AUTOTRACȚIÚNE s. f. Tracțiune care se face cu mijloace auto2 proprii. [Pr.: a-u-to-trac-ți-u-] – Auto2 + tracțiune.
AUTOTRACȚIÚNE s. f. Tracțiune care se face cu mijloace auto.
AUTOTRACȚIÚNE s. f. Tracțiune care se face cu mijloace auto. – Din auto2 + tracțiune.
autotracțiúne (a-u-to-trac-ți-u-) s. f., g.-d. art. autotracțiúnii
autotracțiúne s. f. (sil. a-u-to-trac-ți-u-), g.-d. art. autotracțiúnii
AUTOTRACȚIÚNE s.f. Tracțiune făcută cu mijloace automobile. [Cf. fr. autotraction].
AUTOTRACȚIÚNE s. f. tracțiune cu mijloace automobile. (< fr. autotraction)
AUTOTRACȚIÚNE f. Tracțiune care se face cu mijloace auto. /<fr. autotraction

autotracțiune dex

Intrare: autotracțiune
autotracțiune substantiv feminin
  • silabisire: a-u-, -trac-ți-u-