autoserví vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~vesc / E: drr autoservire] A se servi pe sine însuși.

AUTOSERVÍ, autoservesc, vb. IV. Refl. A se servi singur (într-un magazin, într-un restaurant special amenajat). [Pr.: a-u-] – Din autoservire (derivat regresiv).

AUTOSERVÍ, autoservesc, vb. IV. Refl. A se servi singur (într-un magazin special amenajat). [Pr.: a-u-] – Din autoservire (derivat regresiv).

!autoserví (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se autoservéște, imperf. 3 sg. se autoserveá; conj. prez. 3 să se autoserveáscă

autoserví vb. (sil. a-u-) → servi

AUTOSERVÍ vb. IV refl. A se servi singur. [< auto1- + servi, cf. fr. autoservir].

AUTOSERVÍ vb. refl. a se servi singur (într-un magazin, într-un restaurant). (< autoservire)

autoserví vb. refl. IV (lb. vorbită, pleonastic) A se servi singur ◊ „Vali întreabă dacă poate să se autoservească.” (din autoservire; Th. Hristea P.E. 190)