autosalvare definitie

2 intrări

13 definiții pentru autosalvare

autosalvá vr [At: DA ms / P: a-u~ / Pzi: ~véz / E: auto1- + salva] (Rar) A se salva pe sine însuși.
autosalváre1 sf [At: EVID. CONT. 135 / P: a-u~ / Pl: ~vări / E: autosalva] 1 Salvare de către sine însuși Si: (rar) autosalvat1.
autosalváre2 sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~vări, / E: auto2- + salvare] Autoambulanță.
AUTOSALVÁRE, autosalvări, s. f. Autosanitară. [Pr.: a-u-] – Auto2- + salvare.
AUTOSALVÁRE, autosalvări, s. f. Autosanitară. [Pr.: a-u-] – Auto2 + salvare.
autosalvá vb. (sil. a-u-) → salva
autosalváre s. f. (sil. a-u-) → salvare
AUTOSALVÁRE s. v. ambulanță.
AUTOSALVÁ vb. I. refl. A se salva singur. [Et. incertă].
AUTOSALVÁRE s.f. 1. Acțiunea de a se autosalva. 2. Autosanitară, autoambulanță. [< autosalva].
AUTOSALVÁ vb. refl. a se salva singur. (< auto1- + salva)
AUTOSALVÁRE s. f. 1. acțiunea de a se autosalva. 2. autosanitară. (< autosalva)
autosalváre s. f. Mașină a stației de salvare ◊ „Era ora 10,30 când alte două autosalvări [...] au încercat și ele să-și facă drum spre Oncești.” R.l. 14 II 84 p. 2 (din auto2- + salvare)

autosalvare dex

Intrare: autosalvare
autosalvare substantiv feminin
  • silabisire: a-u-
Intrare: autosalva
autosalva verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: a-u-