autoriza definitie

14 definiții pentru autoriza

autoriza vt [At: (a. 1865) URICARIUL X, 370 / P: a-u~ / Pzi: -zéz / E: fr autoriser] 1 A învesti pe cineva cu o autoritate (8) publică Si: (înv) a împuternici. 2 A da cuiva dreptul să facă ceva Si: a îngădui, a permite, (înv) a îndritui.
AUTORIZÁ, autorizez, vb. I. Tranz. 1. A împuternici pe cineva pentru exercitarea unui drept sau pentru săvârșirea unui act. ♦ A da cuiva dreptul de a face, de a spune etc. ceva. 2. A încuviința printr-un act al administrației de stat înființarea, ca persoană juridică, a unei organizații obștești. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoriser.
AUTORIZÁ, autorizez, vb. I. Tranz. A împuternici pe cineva sau ceva cu o autoritate (publică). ♦ A da cuiva dreptul de a face, de a spune etc. ceva. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoriser.
AUTORIZÁ, autorizez, vb. I. Tranz. A învesti pe cineva cu o autoritate publică, a-l împuternici să facă ceva; a delega. ♦ A da (cuiva) dreptul (de a face ceva); a îngădui, a permite. Felul tău de a te purta cu Mihai ar fi autorizat pe oricine să creadă că-ți place. D. ZAMFIRESCU, R. 184. – Pronunțat: a-u-. – Prez. ind. și: (franțuzism nerecomandabil) autoríz (SEBASTIAN, T. 29).
AUTORIZÁ, autorizez, vb. I. Tranz. A învesti pe cineva cu o autoritate publică; a delega. ♦ A îngădui, a permite. [Pr.: a-u-] – Fr. autoriser.
autorizá (a ~) (a-u-) vb., ind. prez. 3 autorizeáză
autorizá vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. autorizéz, 3 sg. și pl. autorizeáză
AUTORIZÁ vb. 1. a delega, a împuternici, a învesti, (livr.) a abilita, (înv.) a isprăvnici, a slobozi. (Te ~ să faci următorul lucru...) 2. v. îndreptăți.
AUTORIZÁ vb. I. tr. A da cuiva permisiunea, puterea de a face ceva; a împuternici; a permite, a îngădui. [Cf. fr. autoriser, it. autorizzare].
AUTORIZÁ vb. tr. a da cuiva dreptul, puterea de a face ceva; a împuternici; a permite. (< fr. autoriser)
A AUTORIZÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A învesti cu autorizație (pentru a săvârși ceva în numele cuiva); a împuternici. 2) (fondarea unei organizații) A permite în mod oficial. /<fr. autoriser, it. autorizzare
autorizà, v. a da dreptul, voia de a face ceva.
autorizéz v. tr. (fr. autoriser). Daŭ putere, împuternicesc, daŭ voĭe, daŭ drept: a autoriza pe cineva să lucreze în numele tăŭ. Îndreptățesc.
AUTORIZA vb. 1. a delega, a împuternici, a învesti, (înv.) a isprăvnici, a slobozi. (Te ~ să faci următorul lucru...) 2. a îndreptăți, a îngădui, a justifica, a permite, (livr.) a îndritui, (înv. fig.) a întemeia. (Această împrejurare ne ~ să tragem unele concluzii.)

autoriza dex

Intrare: autoriza
autoriza verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: a-u-