autoregla definitie

9 definiții pentru autoregla

autoreglá vtr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: ~léz / E: auto1- + regla] 1-2 A (se) regla automat.
AUTOREGLÁ, autoreglez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) regla în mod automat. [Pr.: a-u-] – Auto2- + regla.
AUTOREGLÁ, autoreglez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) regla în mod automat. [Pr.: a-u-] – Auto2 + regla.
!autoreglá (a se ~) (a-u-, -re-gla) vb. refl., ind. prez. 3 se autoregleáză
autoreglá vb. (sil. a-u-, -gla), ind. prez. 1 sg. autoregléz, 3 sg. și pl. autoregleáză
AUTOREGLÁ vb. I. tr., refl. A (se) regla automat. [Cf. fr. autorégler].
AUTOREGLÁ vb. tr., refl. a (se) regla automat. (< fr. autorégler)
A AUTOREGLÁ ~éz tranz. A face să se autoregleze. /<fr. autorégler
A SE AUTOREGLÁ se ~eáză intranz. A se regla în mod automat. /<fr. autorégler

autoregla dex

Intrare: autoregla
autoregla verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: a-u-, -gla