autopsie definitie

2 intrări

23 definiții pentru autopsie

autopsia vt [At: DN3 / P: a-u-to- / Pzi: ~iéz / E: fr autopsier] 1-2 A face autopsie (3-4).
autopsíe sf [At: NEGRUZZI, S. I, 33/ P: a-u-top-si-e / Pl: ~ii / E: fr autopsie, lat, it autopsia] 1 (Înv; iuz) Stare de autocontemplare. 2 (Fiz; îvr) Stare de contemplare mistică a dumnezeirii, în care spiritul contemplator își pierde individualitatea. 3-4 Deschidere și examinare a unui cadavru (pentru a stabili cauza morții sau) pentru studiu Si: necropsie. 5 (Fig) Cercetare amănunțită.
AUTOPSIÁ, autopsiez, vb. I. Tranz. A face autopsie. [Pr.: a-u-top-si-a] – Din fr. autopsier.
AUTOPSÍE, autopsii, s. f. Disecție a unui cadavru și examinare anatomică a organelor lui interne pentru a stabili cauza morții; necropsie. [Pr.: a-u-] – Din fr. autopsie.
AUTOPSIÁ, autopsiez, vb. I. Tranz. A face autopsie. [Pr.: a-u-top-si-a] – Din fr. autopsier.
AUTOPSÍE, autopsii, s. f. Disecție a unui cadavru și examinare anatomică a organelor lui interne pentru a stabili cauza morții; necropsie. [Pr.:a-u-] – Din fr. autopsie.
AUTOPSÍE, autopsii, s. f. Disecare a unui cadavru și examinare anatomică a organelor lui interne, pentru a stabili cauza morții. Autopsiile se fac în interesul justiției sau al științei medicale. ◊ Fig. Degetele sale albe... mînuiau furculița sau cuțitul cu atîta îndeminare în autopsia oului. HOGAȘ, M. N. 36.
AUTORAPÍD, autorapide, s. n. Automotor cu viteză de tren rapid.
AUTOPSÍE, autopsii, s. f. Disecare a unui cadavru și examinare anatomică a organelor lui interne, pentru a stabili cauza morții. [Pr.: a-u-] – După fr. autopsie (< gr.).
*autopsiá (a ~) (a-u-top-/-ut-op-) vb., ind. prez. 3 autopsiáză
!autopsíe (a-u-top-/-ut-op-) s. f., art. autopsía, g.-d. art. autopsíei; pl. autopsíi, art. autopsíile
autopsiá vb. (sil. a-u-to-psi-a), ind. prez. 1 sg. autopsiéz, 3 sg. și pl. autopsiáză
autopsíe s. f. (sil. a-; mf. -ut-), art. autopsía, g.-d. art. autopsíei; pl. autopsíi, art. autopsíile
AUTOPSÍE s. (MED.) (rar) necropsie. (~ celui mort.)
AUTOPSIÁ vb. I. tr. (Rar) A face autopsie. [< fr. autopsier].
AUTOPSÍE s.f. Deschidere și examinare a unui cadavru, făcute pentru a stabili cauza morții; necropsie. [Gen. -iei. / < fr. autopsie, it. autopsia, cf. gr. autos – însuși, opsis – vedere].
AUTOPSIÁ vb. tr. a face o autopsie. (< fr. autopsier)
AUTOPSÍE s. f. deschidere și examinare a unui cadavru în scopul stabilirii cauzei morții; necropsie. (< fr. autopsie)
AUTOPSÍE ~i med. Disecare și examinare a unui cadavru pentru a stabili cauza morții. [G.-D. autopsiei; Sil. a-u-top-] /<fr. autopsie
autopsie f. 1. examinarea cadavrelor spre a cunoaște cauzele morții; 2. fig. cercetare amănunțită.
*autopsíe f. (vgr. autopsia, d. autós, însușĭ, și ópsis, vedere). Med. Examinarea anatomică a cadavruluĭ ca să știĭ cauzele morțiĭ. Fig. Cercetare amănunțită.
AUTOPSIE s. (MED.) (rar) necropsie. (~ celui mort.)
AUT-, v. AUTO-~arhie (v. -arhie2), s. f., 1. Politică a unui stat de creare a unei economii naționale închise. 2. Independență a indivizilor față de convențiile sociale, considerate ca străine naturii; ~ecologie (v. eco-1, v. -logie1), s. f., ramură a ecologiei care studiază interacțiunea organismului individual (vegetal sau animal) cu mediul vital; ~oic (v. -oic), adj., 1. (Despre paraziți) Care își parcurge întreg ciclul vital pe aceeași plantă gazdă. 2. Care prezintă fructificații mascule și femele pe aceeași plantă; ~onim (v. -onim), adj., (despre o lucrare, o operă) care este publicat sub numele adevărat al autorului; ~onimie (v. -onimie), s. f., creare în taxonomia biologică a numelui unui alt taxon de același rang, care include tipul taxonului imediat superior; ~opsie (v. -opsie), s. f., disecare și examinare anatomică a organelor interne, pentru stabilirea cauzei morții; sin. necropsie.

autopsie dex

Intrare: autopsia
autopsia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: a-u-, psi-a
Intrare: autopsie
autopsie substantiv feminin
  • silabisire: a-u-