autopropúlsie sf [At: DN3 / P: a-u-to-pro-pul-si-e / Pl: ~ii / E: fr autopropulsion] Propulsare a unui vehicul realizată cu mijloace proprii.

AUTOPROPÚLSIE, autopropulsii, s. f. Propulsie a unui vehicul realizată cu mijloace proprii. [Pr.: a-u-] – Din fr. autopropulsion.

AUTOPROPÚLSIE s. f. Propulsie a unui vehicul realizată cu mijloace proprii. [Pr.:a-u-] – Din fr. autopropulsion.

autopropúlsie (a-u-to-pro-, -si-e) s. f., art. autopropúlsia (-si-a), g.-d. art. autopropúlsiei; pl. autopropúlsii, art. autopropúlsiile (-si-i-)

autopropúlsie s. f. (sil. a-u-to-pro-) → propulsie

AUTOPROPÚLSIE s.f. Propulsie a unui vehicul prin consum de energie din interior. [Gen. -iei. / < fr. autopropulsion].

AUTOPROPÚLSIE s. f. propulsie a unui vehicul prin consum de energie din interior. (< fr. autopropulsion)

AUTOPROPÚLSIE f. Propulsie a unui vehicul realizată cu mijloace proprii. /<fr. autopropulsion