autoproclama definitie

7 definiții pentru autoproclama

autoproclamá vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: ~dam / E: auto1- + proclama] A se proclama pe sine însuși.
AUTOPROCLAMÁ, autoproclam, vb. I. Refl. A se proclama singur. [Pr.: au-] – Auto1- + proclama.[1]
*autoproclamá (a se ~) (a-u-to-pro-cla-) vb. refl., ind. prez. 3 se autoproclámă
autoproclamá vb. (sil. a-u-) → proclama
AUTOPROCLAMÁ vb. I. refl. A se proclama singur. [< auto1- + proclama].
AUTOPROCLAMÁ vb. refl. a se investi pe sine cu anumite titluri. (< auto1- + proclama)
autoproclamá vb. refl. I A se învesti cu anumite titluri (de obicei pe nedrept) ◊ „Este, după părerea mea, un exemplu care ilustrează tendința de a se autoproclama ei înșiși «vârfuri» ale științei contemporane.” Sc. 24 XI 66 p. 4. ◊ „După ce s-a încercat de către câțiva autori obișnuiți să facă multă gălăgie în jurul numelui lor, să se autoproclame valori supreme [...] poeții s-au întors [...] la uneltele specifice, tradiționale ale poeziei.” R.l. 29 IX 75 p. 2; v. și I.B. 5 I 74 p. 4 (din auto1- + proclama; MNC 1971; DN3)

autoproclama dex

Intrare: autoproclama
autoproclama verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: a-u-