autopolenizare definitie

7 definiții pentru autopolenizare

autopolenizáre sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~zări / E: auto1- + polenizare] Polenizare cu polen propriu, rezultat din staminele aceleiași flori în care se află și pistilul.
ÁUTOPOLENIZÁRE, autopolenizări, s. f. (Bot.) Polenizare a florilor cu propriul lor polen; autofecundare, autofecundație, cleistogamie. [Pr.: a-u-] – Auto1- + polenizare.
AUTOPOLENIZÁRE, autopolenizări, s. f. (Bot.) Polenizare a florilor închise cu propriul lor polen; autofecundare, autofecundație, cleistogamie. [Pr.: a-u-] – Auto1- + polenizare.
autopolenizáre s. f. (sil. a-u-) → polenizare
AUTOPOLENIZÁRE s. (BOT.) cleistogamie.
AUTOPOLENIZÁRE s.f. Polenizare cu polen propriu, rezultat din staminele aceleiași flori în care se află și pistilul. [După fr. autopollinisation].
AUTOPOLENIZÁRE s. f. polenizare directă cu polenul propriu, la florile hermafrodite; cleistogamie. (după fr. autopollinisation)

autopolenizare dex

Intrare: autopolenizare
autopolenizare substantiv feminin
  • silabisire: a-u-