automutilat definitie

17 definiții pentru automutilat

automutila vt [At: CAMILAR, N. I, 348 / P: a-u~ / Pzi: -léz / E: auto1- + mutila] 1 A se mutila intenționat pe sine însuși. 2 A-și mutila intenționat o parte a corpului.
automutilát1 sn [At: MDA ms / P: a-u~ / Pl: ~uri / E: automutila] 1-2 (Rar) Automutilare (1-2).
automutilat2, ~ă smf, a [At: CAMILAR, N. I, 361 / P: a-u~ / Pl: ~ați, ~e / E: automutila] 1-4 (Persoană) care s-a automutilat (1-2).
AUTOMUTILÁ, automutilez, vb. I. Refl. A se mutila singur (de obicei pentru a se sustrage de la îndeplinirea unor obligații). [Pr.: a-u-] – Auto1- + mutila.
AUTOMUTILÁT, -Ă, automutilați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care s-a mutilat singură. [Pr.: a-u-] – V. automutila.
AUTOMUTILÁ, automutilez, vb. I. Refl. A se mutila singur (de obicei pentru a se sustrage de la îndeplinirea unor obligații). [Pr.: a-u-] – Auto1- + mutila.
AUTOMUTILÁT, -Ă, automutilați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care s-a mutilat singură. [Pr.: a-u-] – V. automutila.
AUTOMUTILÁ, automutilez, vb. I. Refl. A-și provoca singur o infirmitate, a se mutila singur. Numitul soldat... s-a automutilat, zdrobindu-și trei degete de la mîna stingă, spre a scăpa de front. CAMILAR, N. I 348.
AUTOMUTILÁT, -Ă, automutilați, -te, s. m. și f. Persoană care și-a provocat singură o infirmitate, care s-a mutilat singură. Osînditul acela îi un automutilat, unul care s-a împușcat în genunchi. CAMILAR, N. I 365.
AUTOMUTILÁ, automutilez, vb. I. Refl. A se mutila singur. – Din auto1- + mutila.
AUTOMUTILÁT, -Ă, automutilați, -te, s. m. și f. Persoană care s-a mutilat singură. – V. automutila.
!automutilá (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se automutileáză
automutilát (a-u-) adj. m., s. m., pl. automutiláți; adj. f., s. f. automutilátă, pl. automutiláte
automutilá vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. automutiléz, 3 sg. și pl. automutileáză
automutilát s. m., adj. m. (sil. a-u-), pl. automutiláți; f. sg. automutilátă, pl. automutiláte
AUTOMUTILÁ vb. I. refl. A se (a-și) mutila singur (o parte a corpului). [P.i. -ez. / < auto1- + mutila].
AUTOMUTILÁ vb. refl. a se mutila în mod voluntar. (< auto1- + mutila)

automutilat dex

Intrare: automutilat (s.m.)
automutilat substantiv masculin
  • silabisire: a-u-
Intrare: automutila
automutila verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: a-u-
Intrare: automutilat (adj.)
automutilat adjectiv
  • silabisire: a-u-