automutila definitie

9 definiții pentru automutila

automutila vt [At: CAMILAR, N. I, 348 / P: a-u~ / Pzi: -léz / E: auto1- + mutila] 1 A se mutila intenționat pe sine însuși. 2 A-și mutila intenționat o parte a corpului.
AUTOMUTILÁ, automutilez, vb. I. Refl. A se mutila singur (de obicei pentru a se sustrage de la îndeplinirea unor obligații). [Pr.: a-u-] – Auto1- + mutila.
AUTOMUTILÁ, automutilez, vb. I. Refl. A se mutila singur (de obicei pentru a se sustrage de la îndeplinirea unor obligații). [Pr.: a-u-] – Auto1- + mutila.
AUTOMUTILÁ, automutilez, vb. I. Refl. A-și provoca singur o infirmitate, a se mutila singur. Numitul soldat... s-a automutilat, zdrobindu-și trei degete de la mîna stingă, spre a scăpa de front. CAMILAR, N. I 348.
AUTOMUTILÁ, automutilez, vb. I. Refl. A se mutila singur. – Din auto1- + mutila.
!automutilá (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se automutileáză
automutilá vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. automutiléz, 3 sg. și pl. automutileáză
AUTOMUTILÁ vb. I. refl. A se (a-și) mutila singur (o parte a corpului). [P.i. -ez. / < auto1- + mutila].
AUTOMUTILÁ vb. refl. a se mutila în mod voluntar. (< auto1- + mutila)

automutila dex

Intrare: automutila
automutila verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: a-u-