automăturătoáre sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~tori / E: auto2- + măturătoare] Autovehicul pentru măturatul străzilor.

AUTOMĂTURĂTOÁRE, automăturători, s. f. Autovehicul pentru măturatul străzilor. [Pr.: a-u-] – Auto2- + măturătoare.

AUTOMĂTURĂTOÁRE, automăturători, s. f. Autovehicul pentru măturatul străzilor. [Pr.: a-u-] – Auto2 + măturătoare.

automăturătoáre s. f. (sil. a-u-) → măturătoare2

automăturătoáre s. f. Vehicul pentru măturatul și curățatul străzilor ◊ „Alte treizeci de mașini (automăturători) au curățit zăpada de pe principalele artere.” I.B. 18 XII 61 p. 1 (din auto2- + măturătoare; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 236; Graur T. 268; DEX-S)