autoliniștire definitie

12 definiții pentru autoliniștire

autoliniștí vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: ~tesc / E: auto1- + liniști] 1 A se liniști pe sine însuși. 2 (Pex) A deveni pasiv și lipsit de vigilență, în urma unor succese.
autoliniștíre sf [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 160, 5/2 / P: a-u~ / Pl: ~ri / E: autoliniști] 1 Liniștire de către sine însuși Si: (rar) autoliniștit1 (1). 2 (Pex) Pasivitate și lipsă de vigilență în urma unor succese Si: (rar) autoliniștit1 (2).
AUTOLINIȘTÍRE s. f. Atitudine pasivă în urma unor succese, a unui stres etc. [Pr.: a-u-] – Auto1- + liniștire.
AUTOLINIȘTÍRE s. f. Atitudine pasivă în urma unor succese (reale sau aparente). [Pr.: a-u-] – Auto1- + liniștire.
AUTOLINIȘTÍRE s. f. (Des folosit în cuvîntări sau în scrieri de educare politică a maselor) Acțiunea de a se liniști pe sine însuși, în urma unor succese, reale sau aparente, care duce adesea la o condamnabilă atitudine de pasivitate, la o primejdioasă lipsă de vigilență. Sarcina partidului este acum de a nu permite ca un spirit de autoliniștire să-și facă loc în rîndurile partidului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 465. Întrecerea socialistă este străină de orice autoliniștire, de tendința de a te mulțumi cu rezultatele obținute; ea înseamnă dezvoltarea necontenită a succeselor obținute, înseamnă muncă perseverentă pentru a dobîndi, zi de zi, noi și noi victorii. SCÎNTEIA, 1951, nr. 2059.
AUTOLINIȘTÍRE s. f. Acțiunea de a se liniști pe sine însuși, în urma unor succese (reale sau aparente), ducând adesea la o condamnabilă atitudine de pasivitate, la o primejdioasă lipsă de vigilență. – Din auto1- + liniștire.
autoliniștíre (a-u-) s. f., g.-d. art. autoliniștírii
autoliniștí vb. (sil. a-u-) → liniști
autoliniștíre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autoliniștírii; pl. autoliniștíri
AUTOLINIȘTÍ vb. IV. refl. A-și liniști propria persoană în urma unor succese, ducând la o stare de pasivitate și lipsă de vigilență; a se liniști pe sine însuși. [< auto1- + liniști].
AUTOLINIȘTÍRE s.f. Acțiunea de a se autoliniști. [< autoliniști].
AUTOLINIȘTÍ vb. refl. a-și liniști propria conștiință în urma unor succese, adoptând o atitudine de pasivitate lipsită de vigilență. (< auto1- + liniști)

autoliniștire dex

Intrare: autoliniștire
autoliniștire substantiv feminin
  • silabisire: a-u-
Intrare: autoliniști
autoliniști verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: a-u-