AUTOIZOTÉRMĂ s. f. Izotermă (II, 2). (din auto2 + izotermă)

autoizotérmă s. f. Mașină de transport dotată cu o instalație specială care menține o temperatură constantă ◊ „Autoizoterma [...] era sigilată [...]” Sc. 27 VI 82 p. 5. ◊ „[...] numai prezența de spirit extraordinară a șoferului [...] de pe autoizoterma 31CT 7271 a făcut să se evite, în ultima clipă, un accident [...]” Sc. 8 VII 84 p. 5 (din auto2- + izotermă)

AUTOIZOTÉRMĂ, autoizoterme, s. f. Automobil care are o caroserie de tip dubă, separată de cabină și care este prevăzută cu izolație termică a pereților, dar fără agregat frigorific, fiind folosit pentru transportul mărfurilor perisabile, pe distanțe scurte. (din pref. auto- + izotermă)