autoironie definitie

8 definiții pentru autoironie

autoironíe sf [At: DN3 / P: a-u-to-i~ / Pl: ~ii / E: auto1- + ironie] Ironie la adresa propriei persoane.
AUTOIRONÍE, autoironii, s. f. Ironie la adresa propriei persoane. [Pr.: a-u-to-i-] – Auto1- + ironie.
AUTOIRONÍE, autoironii, s. f. Ironie la adresa propriei persoane. [Pr.: a-u-to-i-] – Auto1- + ironie.
*autoironíe (a-u-) s. f., art. autoironía, g.-d. art. autoironíei, pl. autoironíi
autoironíe s. f. (sil. a-u-to-i-) → ironie
AUTOIRONÍE s.f. Ironie la adresa propriei persoane. [Et. incertă].
AUTOIRONÍE s. f. ironie la adresa propriei persoane, opere etc. (< auto1- + ironie)
autoironíe s. f. Ironie îndreptată asupra propriei persoane, opere etc. ◊ „Această anchetă din care a lipsit numai simțul autoironiei.Cont. 11 III 66 p. 5. ◊ „Ar fi fost de dorit, poate, mai multă autoironie.R.lit. 17 XII 70 p. 25 (din auto1- + ironie; FC I 142; DN3, DEX-S)

autoironie dex

Intrare: autoironie
autoironie substantiv feminin
  • silabisire: a-u-to-i-