autoinstruit definitie

10 definiții pentru autoinstruit

autoinstruí vr [At: DN3 / P: a-u-to-in~ / Pzi: -esc / E: auto1- + instrui] 1-2 A se instrui ca autodidact (1,3).
autoinstruít1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-in~ / Pl: ~uri / E: autoinstrui] (Rar) 1-2 Autodidacticism (1-2).
autoinstruít2, ~ă a [At: DEX2 / P: a-u-to-in~ / Pl: ~iți, ~e / E: autoinstrui] 1-2 Care se autoinstruiește (1-2).
AUTOINSTRUÍ, autoinstruiesc, vb. IV. Refl. A se instrui singur. [Pr.: a-u-] – Auto1- + instrui.
AUTOINSTRUÍT, -Ă, autoinstruiți, -te, adj. Care s-a instruit singur. [Pr.: a-u-] – V. autoinstrui.
AUTOINSTRUÍ, autoinstruiesc, vb. IV. Refl. A se instrui ca autodidact. [Pr.: a-u-] – Auto1- + instrui.
AUTOINSTRUÍT, -Ă, autoinstruiți, -te, adj. Care s-a instruit ca autodidact. [Pr.: a-u-] – V. autoinstrui.
autoinstruí vb. (sil. a-u-to-in-) → instrui
AUTOINSTRUÍ vb. IV. refl. A se instrui singur. [< auto1- + instrui].
AUTOINSTRUÍ vb. refl. a se instrui singur. (< auto1- + instrui)

autoinstruit dex

Intrare: autoinstrui
autoinstrui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: autoinstruit
autoinstruit adjectiv
  • silabisire: a-u-to-
  • pronunție: a-u-to-