autoinducție definitie

11 definiții pentru autoinducție

autoindúcție sf [At: DN3 / P: a-u-to-in- / Pl: ~ii / E: fr auto-induction] Inducție electromagnetică proprie.
AUTOINDÚCȚIE, autoinducții, s. f. (Fiz.) Inducție electromagnetică proprie; selfinducție. [Pr.: a-u-] – Din fr. auto-induction.
AUTOINDÚCȚIE s. f. (Fiz.) Inducție electromagnetică proprie; selfinducție. [Pr.: a-u-] – Din fr. auto-induction.
AUTOINDÚCȚIE s. f. Selfinducție. [Pr.: a-u-] – După fr. autoinduction.
autoindúcție (a-u-, -ți-e) s. f., art. autoindúcția (-ți-a), g.-d. art. autoindúcției; pl. autoindúcții, art. autoindúcțiile (-ți-i-)
autoindúcție s. f. (sil. a-u-) → inducție
AUTOINDÚCȚIE s. (FIZ.) autoinductanță, selfinducție, (rar) selfinductanță.
AUTOINDÚCȚIE s.f. Selfinducție. [Gen. -iei. / < fr. auto-induction].
AUTOINDÚCȚIE s. f. producere a unei forțe electromotoare într-un circuit datorită câmpului magnetic al curentului electric variabil care trece prin însuși circuitul indus; selfinducție. (< fr. auto-induction)
AUTOINDÚCȚIE ~i f. Inducție electromagnetică proprie. /<fr. autoinduction
AUTOINDUCȚIE s. (FIZ.) autoinductanță, selfinducție, (rar) selfinductanță.

autoinducție dex

Intrare: autoinducție
autoinducție substantiv feminin
  • silabisire: a-u-